Mihail Lungianu biografia
Mihail Lungianu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
LUNGIANU Mihail, se naste la 13 dec. 1876, comuna Rucar. judetul Arges - moare in 21 ian. 1966, Bucuresti.
Prozator.
Fiul lui Ioan Lungianu, preot. Licenta in drept la Univ. din Bucuresti (1906).
Cariera de jurist.
Debut in Romania ilustrata (1905): debut editorial cu volum Icoane din popor (1910).
Colaboreaza la Semanatorul, Neamul romanesc literar. Ramuri, Sburatoruletc, uneori cu pseudonimul Mihail de la Rucar, Melun, Freamat, Boldur, Arges. Voi.: La Cruci. Icoane de la tara (1911), Din umbra satelor (1913), Postelnicul Cumpana (1914), Zile senine. Icoane de la tara (1914); Gura iadului (1914), insailari (1914), Claca si robot (1915), Mucenicii neamului (1922), in Sarbatori (1922), Povestiri (1923), Saraca' Gealapu (1928), Alte povesti (1929), Din Tara lui Alb-imparat (1936), Comoara lui Praslea (1936). Reprezentant al samanatorismului, cu o opera diversa, de interes minor.
Proza scurta a lui Mihail Lungianu reprezinta varianta munteneasca a unui Ioane palid ecou sadovenian, fiind o productie de „notar constiincios" (E. Lovinescu).
Fecund si prolix, scriitorul relateaza intimplari din satele muscelene in tonalitate didactica sau in descrieri etnografice discursive. Psihologia taranilor e reprodusa rudimentar, iar cadrul natural e idilizat in clisee inflationiste, fara imaginatie. Tematica e lipsita de relief: procese pentru incalcari de hotare (Cercetare locala), mici mizerii ale vietii cazone, scene diverse din ocupatiile rurale cotidiene (La ocol. La moara. La hora. La carui porumb. Dupa smeura etc). In Nebun de-a hinelea, un judecator onest e destituit in urma refuzului de a falsifica rezultatul alegerilor, Fata de taranii apasati de claca, arendasii sint diabolici, instigind, de pilda, pe un flacau ignorant, aflat in ajunul nuntii, sa distruga nutretul vitelor clin sal (Focul din Soptana).
Relatiile cu boierii sint si ele conflicttiale, introducind o unda de realism: Mihail Lungianu depaseste cu timiditate ideile tipic samanatoriste despre infratirea patriarhala a claselor sociale. Interesant este materialul faptic din Padurarul Stoichi[a: protagonista] incearca formarea unei obsti satesti, menite sa-i salveze pe cei ce robotesc, de nedreptatile mosierului; dar acesta intenteaza un proces, consolidindu-si despotismul si lacomia; obligat sa-i aduca in sanie, noaptea, pe arendas si pe proprietar de la oras, sint surprinsi de lupi in padure; cei doi mor sfisiati, iar Stoi-chita, intors in sat singur, cu mintile pierdute, e acuzat de dubla crima si condamnat la ocna pe viata.
Dincolo de un limbaj sfatos, cu numeroase stridente regionale, vadind o localizare lipsita de gust si masura, lui Mihail Lungianu ii lipsesc mijloacele adecvate de transcriere artistica. Situatia se repeta in toata proza sa scurta, precum si in prelucrarile unor basme. Sustinuta de un optimism programatic, opera e in intregime ilustrativa, fara valori notabile.
OPERA:
Icoane din popor. Bucuresti, 1910;
La Cruci. Icoane de la iara. Bucuresti, 1911 (ed. II, 1923);
Din umbra scitelor. Povestiri si icoane, Bucuresti, 1913 (ed. II, f.a.);
Postelnicul Cumpana, Bucuresti, 1914;
Zile senine. Icoane de la fara, Bucuresti, 1914 (ed. IV, 1922);
Gura iadului. Bucuresti, 1914 (ed. II, Pitesti. 1915);
insailari. Pitesti, 1914 (ed. II, Bucuresti. 1921);
Claca si robot. Bucuresti, 1915 (ed. II, 1916;
ed. III, 1921;
ed. IV, 1923);
Mucenicii neamului, Bucuresti. 1922: In Sarbatori. Icoane din viata taranimii, Bucuresti, 1922 (ed. III,' 1923): Povestiri, Bucuresti, 1923: Saracii' Gealapu, Bucuresti, 1928;
Alte povesti. Bucuresti, 1929: Din [ara lui Alb-imparat, Bucuresti, 1936;
Comoara lui Praslea, povesti pentru copii. Bucuresti, 1936.
|
REFERINTE CRITICE:
N. Iorga, Ist. lit. cont., II;
E. Lovinescu, Istoria;
G. Calinescu, Istoria;
D. Murarasu, Istoria literaturii romane, 1940;
C. Ciopraga, Literatura;
D. Micii, inceput;
Z. Ornea, Samanatorismul, 1970.
|
