Mihai Rumano Tican biografia
Mihai Rumano Tican opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
TICAN-RUMANO Mihai (numele la nastere: Mihai Tican), se naste la 2 iul. 1895, comuna Berevoiesti, judetul Arges - moare in 20 mart. 1967, Bucuresti.
Prozator.
Fiul lui Nicolae Tican, taran sarac, si al Saftei (n.?).
Cursul primar in satul natal. Baiat de pravalie (1908); in urma unei maltratari din partea patronului, paraseste tara, la virsta de 13 ani. Ar fi urmat cursurile unei univ. populare in Italia (Milano si Roma). Calatoreste neincetat: Somalia, Tanger, Argentina, America de Nord, Mexic, Canada, Australia, Noua Zeelanda, Antile, Africa, Spania, unde se stabileste temporar (1924-l931). Atasat de presa la Madrid (cu titlu onorific). intre 1929 si 1930 scoate la Barcelona ziarul Dacia.
Debuteaza in presa argentiniana (Buenos Aires si La Plata) prin . in 1927-l928 publica la Barcelona mai multe volum de tematica exotica (La vida del blanco en la tierra del negro, 2 voi., 1927; Perdidos entre lasfieras, 1927; En el corazon de la selva virgen, 1928; El hombre-mono y sus mujeres. Narracion de un viaje a traves de la selva virgen, 1928; El lago de los elefantes. Relato emocionante de una expedicion cinegetica al corazon del Congo, en el Africa central, 1928; La danza de loscanibales. Narracion de un viaje a traves de la Guinea, 1928; El monstruo del agua, 1928), republicate apoi si in limba romana (Viata albului in tara negrilor [], 1929; Lacul cu elefanti, 1930; Monstrul apelor, 1931; Dansul canibalilor. Povestirea unei calatorii prin Guineea (Africa), 1931), completate cu altele (Misterele continentului negru, 1932; Sub soarele Africei rasaritene, 1936), avind, in plus, ca tema Spania sau America de Sud (Corrida. Arte, sangre y pasion [1, 1930; Peisagii iberice, 1930; Spania de azi, 1936, republicata sub titlul Spania, 1936, cu o prefata de Miguel de Unamuno; Nopti barceloneze. Barrio chino, 1937; Argentina. Amintiri, 1938) sau chiar inspirate din peisajul autohton (Icoane dunarere. Dunarea, delta si taina baltilor, 1933; Minastirile noastre, 1940). in tara e redactor la Universul; membru al SSR din . Pentru volum de popularizare Abisinia (1935), imparatul Haile Selassie il decoreaza cu „Steaua Etiopiei". Pentru activitatea sa democratica si filohispanica primeste decoratia de „Cavaler al Ordinului Republicii". Mihai Rumano Tican-R. cultiva exotismul, pitorescul, senzationalul in literatura noastra memorialistica.
Bun cititor al romanelor de senzatie, Mihai Rumano Tican-R. isi scrie cartile dupa modelul acestora, preluind atmosfera si tehnica lor intr-un alt gen insa care autentifica prin document extraordinarul intimplarilor. De aceea, entuziasmul sau nu poate fi trezit decit in tinuturi indepartate, necunoscute si pline de primejdii.
Aici, ochiul si imaginatia sa pot metamorfoza fara efort realitatea in literatura. Scriind, el nu reface o stare, ci pune cap la cap mici povestiri traite sau auzite. in felul acesta, nimic nu pare imposibil de notat, imposibil de transmis. Nici o greutate nu e de netrecut, nici un chin de neindurat, nici o nostalgie de neinvins; de fapt, nostalgia nu e decit una singura, aceea a surprizei de miine. O foame de spatii si de intimplari insolite il mina mereu din urma. Popasurile sint locuri ale insomniei, un fel de rau necesar ce trebuie invins si, anume, din nou prin aventura: cineva din preajma sa are intotdeauna ceva extraordinar de spus despre sine, despre altii, despre tinut. Iar, daca lucrul nu se intimpla, atunci sau unul din oamenii hotelului, sau calauza care-l conduce prin jungla africana, sau negrul care-l poarta in hamac, sau personajul dubios din cartierul de jos al Barcelonei vor fi muscati de serpi cumplit de veninosi, vor cadea prada unui crocodil, vor fi implicati intr-o crima misterioasa si care, din fericire, ascunde noi tenebre. Pe toate acestea, Ie afla si le traieste pina la capat neobositul calator. Din loc in loc, povestea drumurilor sale congoleze, abisiniene, spaniole ori doar autohtone e intretaiata de mai scurte sau mai lungi informatii documentare, dupa interesul sau plictisul calatoriei. Daca e ceva de indreptat si daca se poate indrepta ceva din strimba asezare a tinuturilor vizitate, el atrage atentia cu mindria celui ce se stie ascultat. Tehnica scrierii si a rememorarii este simpla si mereu aceeasi; povestirile sint construite pe baza a doua elemente esentiale: misterul si pitorescul.
Dezlegarea situatiilor, aflarea solutiilor sint mereu aminate, ceea ce, uneori, prin repetare si facilitate, devine obositor. Memoria scriitorului nu retine decit elementele care intra in codul literaturii de senzatie, altfel rezultatul risca sa devina un cuminte ghid turistic, ca in cazul volumelor Hoinarind prin tara (1971, postum). Icoane dunarene (1933), Peisagii iberice (1930).
Descrierea sa este panoramica si plina de culoare. Categoria ei fundamentala e pitorescul. Suprafetele contrastante, liniile ingrosate, exotismul pur il atrag mult mai mult decit spiritul locurilor. Indigenii il preocupa doar daca au ceva neobisnuit in felul lor de a fi. Altfel, cu exceptia etiopienilor, ei ii trezesc neincrederea. Magia negrului din Africa este o simpla superstitie sau o inselatorie adesea deliberata: universul lui imaginativ ii este indiferent. Mihai Rumano Tican-R. este prin constructia sa un pozitivist, convins ca faptele si lucrurile se epuizeaza in propria lor aparenta. Cei care-l insotesc, prieteni vechi sau indigeni, sint pentru scriitor (nu pentru om, desigur) doar o placuta companie sau sursa unei informatii utile si nicidecum subiecte in sine. Ca dovada, registrul de vorbire, acelasi peste tot, atit in naratiune, cit si in discursul direct, chiar daca apartine unor personaje din straturi sociale cu grade de cultura si cu limbaje foarte diferite. Realismul lui este, prin urmare, de suprafata. Exista insa, in cartile sale, un farmec naiv care poate face inca deliciul copilariei si al unei anumite categorii de cititori adulti, daca Mihai Rumano Tican-R. nu ar fi astazi un scriitor aproape uitat. Deosebitul sau succes interbelic nu este totusi inexplicabil, fiindca literatura sa raspunde din plin - si chiar cu o oarecare abilitate strict literara - gustului vremii.
OPERA:
La vida del blanco en la tierra del negro, I-II, Barcelona, 1927;
Perdidos entre las fieras. Barcelona, 1927;
En el corazon de la selva virgen, pref. de Manuel de Castro Tiedra, Barcelona, 1928;
El hombre-mono y sus mujeres. Naracion de un viaje a traves de la selva virgen, cu un cuvint inainte de Domingo de Fuenmayor, Barcelona, 1928;
El lago de los elefantes. Relato emocionanle de una expedicion cinegetice al corazon del Congo, en el Africa central, cu un cuvint inainte de Miguel Rivas, Barcelona, 1928;
La dania de los canibales. Narracion de un viaje a traves de la Guinea, cu o pref. de Dr. Hell, Barcelona, 1928;
El monstruo del agua, cu o pref. de I. Ribera Roviro, Barcelona, 1928;
Viata albului in tara negrilor. Jurnal de calatorie. Povestirea unei aventuri. Descrieri din tinutul misterios al Afrieei, Bucuresti, 1929;
Lacul cu elefanti, cu un cuvint inainte de Miguel Rivas, Bucuresti, 1930 (ed. II revazuta si adaugita, 1957);
Corrida. Arte, sangre y pasion (Sarbatoarea luptelor cu tauri, regulile si istoricul lor), cu o scrisoare introductiva si pref. de L. Rebreanu, C. Moldovanu, H. lonescu si I. Vion, Bucuresti, 1930;
Peisagii iberice. Bucuresti, 1930;
Monstrul apelor, cu un cuvint inainte de I. Ribera Roviro, Bucuresti, 1931 (ed. II, 1958;
ed. III, 1968);
Dansul canibalilor. Povestirea unei calatorii prin Guineea (Africa), cu o pref. de Mario Vardaquer, Bucuresti, 1931;
Misterele continentului negru. Bucuresti, 1932 (ed. I si II);
Icoane dunarene. Dunarea, delta si taina baltilor, cu o pref. de I. Simionescu, Bucuresti, 1933;
Abisinia, pref. de Radu D. Rosetti, Bucuresti, 1935;
Viaje a traves de la Etiopia de hoy, Barcelona, 1935;
Spania de azi. Bucuresti, 1936 (ed. II, cu titlul Spania, Bucuresti, 1936;
cu un cuvint inainte de Miguel de Unamuno);
Sub soarele Afrieei rasaritene. Bucuresti, 1936;
Nopti barceloneze. Barrio chino, cu 31 desene de E. Desliu-Petraglu si cu un cuvint inainte de L. Rebreanu, Bucuresti, 1937;
Argentina. Amintiri, Bucuresti, 1938;
Minastirile noastre. Bucuresti, 1940;
La vinatoare in Congo, ed. revazuta si completata de autor, cuvint inainte de P. Anghel, Bucuresti, 1968;
Hoinarind prin tara, ingrijitor de ed., cuvint inainte si note de C. Darie, Bucuresti, 1971;
Peste mari si peste tari, cuvint inainte de Domnica Filimon si note de. I. Nistor, Bucuresti, 1973.
|
REFERINTE CRITICE:
Cezar Petrescu, in Curentul, nr. 18;
nr. 19, 1928;
P. Anghel, Arhiva sentimentala, 1968;
Domnita Dumitrescu, in Romania literara, nr. 15, 1978;
V. Borda, in Arges, nr. 5, 1989.
|
