Mihai Negulescu biografia
Mihai Negulescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
NEGULESCU Mihai, se naste la 22 ian. 1936, comuna Fintinele, judetul Prahova.
Poet.
Fiul lui Ion Negulescu, functionar, si al Ioanei (n. Dumitrescu).
Absolvent al Liceului „I. L. Caragiale" din Ploiesti (1955); elev al Scolii de Literatura „Mihai Eminescu"; licentiat al Facultatii de Filologie a Univ. din Bucuresti (1960).
Redactor la revista Viata militara, Luceafarul si Cutezatorii. Debut in revista Tinarul scriitor (1953).
In 1962 ii apare primul volum de versuri, intitulat Noptile albe ale orasului si vadind un retorism destul de conjunctural, de care autorul nu se va debarasa cu totul nici ulterior. Alte culegeri lirice: Jocul soarelui (1963), Ploile au venit tirziu (1965), Ceramica regasita (1967), Balans de zodii (1969), Pinacoteca unei lire (1971), Poarta de pe Mara (1972), Echinox (1972), Neodihna de a fi om (1973), Ceremonie in albastru (1975), Aeroportul alb (1975), Tine minte zapada (1976), Secunda in milenii (1977), Desfrunzirea uitarii in vintul auriu de septembrie (1979), Cine esti? (1982), Drumul spre casa (1984), Puterea acestui pamint (1986).
Inca de la debutul sau, cu o carte a carei tinereasca, labisiana efuziune era pe masura epocii (Noptile albe ale orasului, 1962), Mihai Negulescu traseaza cu destula claritate liniile tematice pe care se va desfasura o productie literara ce se va arata a fi abundenta, dar nu tocmai originala. Lirismul sau, revarsat in versuri de mare fluenta retorica, insa prea putin expresive, isi are sursa imediata in sentimentul identificarii cu tara, cu destinul ei istoric, cu oamenii si cu privelistile ei. Poetul consacra cicluri intregi „puterii acestui pamint", unor eroi din trecutul mai apropiat sau mai indepartat, diferitelor tinuturi, incepind cu delta Dunarii, continuind cu „codrii Prahovei", cu Transilvania si incheind cu Maramuresul, devenit chiar un laitmotiv al acestei geografii spirituale.
O geografie in inima careia se afla mereu satul, evocat cind cu exuberanta regasirii unui loc al obirsiilor, cind cu nostalgia unor radacini aproape pierdute, cum se intimpla in doua dintre cartile cele mai consistente ale autorului. Ploile au venit tirziu (1965) si Ceramica regasita (1961), unde tonul insusi este mai interiorizat, mai reflexiv, iar poemele capata ceva mai multa pregnanta ritmica si imagistica. De altfel, pe fondul unui traditionalism niciodata abandonat, Mihai Negulescu cauta in repetate rinduri sa-si innoiasca poezia, experimentind la nivelul formei si al versificai' ', care devine uneori mai libera, dar si imprinidu-i o nuanta mai personala prin atingerea unor teme precum copilaria, jocul, iubirea paterna, ceea ce se poate observa, de pilda, si in volumul Pinacoteca unei lire (1971)'si Tine minte zapada (1976).
Ca majoritatea cartilor lui Mihai Negulescu, acestea cuprind de asemenea numeroase poeme ocazionale, inspirate de calatorii pe cele mai diverse meleaguri romanesti sau straine. Cel ce spune undeva: „Am nevoie de drum ca de un semn ca exist" - a facut intr-adevar din calatorie un motiv si totodata un prilej al propriei literaturi, fara a reusi totusi sa-i dea astfel mai mult relief. O dovada sint si volumele sale de proza, in care, intr-o maniera pe jumatate realista, pe jumatate poematica, descrie spatiul atit de indragit al Maramuresului (Rapsodie in Oas, 1963; Orasul lui Pintea, 1966) sau incursiunea facuta in fabulosul univers natural, social, istoric si cultural al Chinei (Rapsodie in jad, 1974).
OPERA:
Noptile albe ale orasului, versuri. Bucuresti, 1962;
Jocul soarelui, versuri. Bucuresti, 1963;
Rapsodie in Oas, Bucuresti, 1963;
Ploile au venit tirziu, poeme. Bucuresti, 1965;
Orasul lui Pintea. povestiri, Bucuresti, 1966;
Ceramica regasita, versuri. Bucuresti, 1967;
Balans de zodii, versuri. Bucuresti, 1969;
Pinacoteca unei lire, versuri, Bucuresti, 1971;
Poarta de pe Mara, versuri. Bucuresti, 1972;
Echinox, versuri. Bucuresti, 1972;
Neodihna de a fi om, versuri. Bucuresti, 1973;
Rapsodie in jad. Bucuresti, 1974;
Ceremonie in albastru, versuri, Bucuresti, 1975;
Aeroportul alb, versuri. Bucuresti, 1975;
Tine minte zapada, versuri. Bucuresti, 1976;
Secunda in milenii, versuri, Bucuresti, 1977;
Desfrunzirea uitarii in vintul auriu de septembrie, versuri. Bucuresti, 1979;
Cine esti?, versuri. Bucuresti, 1982;
Drumul spre casa, versuri. Bucuresti, 1984;
Puterea acestui pamint, versuri. Bucuresti, 1986;
Un spatiu al iubirii, Bucuresti, 1988. |
REFERINTE CRITICE- M. Dragan, in lasul literar, nr. 2, 1966; D. Micu, in Gazeta literara, nr. 22, 1968; idem, in Romania literara, nr. 31, 1969; A. Goci, in Romania literara, nr. 30, 1972; M. Iorgulescul, in Romania literara, nr. 36, 1972; L. Calin, in Viata Romaneasca, nr. 4, 1973; A. Goci, in Romania literara, nr. 40, 1974; D. Micu, in Contemporanul, nr. 4, 1976; Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 2, 1977; E. Manu, in Saptamina, nr. 475, 1980; Z. Sangerozan, in Cronica, nr. 32, 1980; C. Stanescu, in Scinteia, nr. 13055, 1984; I. Rad-Nandra, in Tribuna, nr. 20, 1986; T. Vijeu, in Romania literara, nr. 6, 1986.
|
