Mihai Ignat opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
| Referinte critice: "Minai Ignat nu e un poet spectaculos. Nu e un boem. are oroare de scandal, de exhibitionism, fiind un partizan al valorilor calme, asezate, stabile. Ceea ce nu inseamna ca volumul sau de debut. Klein, nu e o carte deosebita. Avem de-a face cu o natura delicata, interiorizata, discreta, cu trairile ei intense, care insa are oroare sa si le exhibe. De aici, constructiile sintactice incidente, incereind sa dea seama de miscarea gindului. de la lucruri la stari, incereind sa transmita senzatia de univers stagnant, ca si pregatirea pentru descrierea lui, pentru iesirea din el () Stagnarea, biograficul nespectaculos, consumat in interior, se asociaza cu o ironie surdinizata, cu un ludic de asemenea amutit. Livrescul difuz, neostentativ, firesc pentru o astfel de natura, duce, aici, la echilibru tehnic, la siguranta mijloacelor." (Romulus Bucur. "Arca". 1996) "Mihai Ignat este un tinar cultivat si talentat. Placheta lui seamana cu un poem care se scrie pe el insusi, neintrerupt, in variante, luindu-si puncte de plecare aleatorii si aminind la infinit sfirsitul. Un poem care nu se teme sa fie sec, analitic si teoretic. Nu cheama cu orice pret interpretarea. isi imprastie sensul, nu-l concentreaza. Se livreaza cu o anumita candoare. Se decon-struieste pe masura ce se construieste. ii este indiferent cum va fi citit." (Nicolae Manolescu, prezentare pe coperta PV a voi. Eu. Ed. Paralela . 1999) "Mihai Ignat este, in volumul sau de debut intitulat straniu Klein, un cerebral care transforma totul, inclusiv senzualitatea, nevoia de libertate, spectacolul strazii in fibra uscata, elastica a mintii. As numi textele lui «poeme gestuale»: fulguratii de imagini indistincte sint aruncate pe pinza poemului laolalta cu deseuri si citari din realitate pentru a organiza colaje ce se fac din mers, aleatoriu si nu tocmai, regizate de o dictie ireprosabila. () O subtilitate teoretica reala - semiologia si filosofia limbajului sint puse la contributie ca autocomentariu sau critificiion - se ciocneste violent si, surprinzator, benefic pina la urma cu concretetea poeziei biografiste, a poeziei strazii." (Mircea Cartarescu, Trei poeti. "Curentul", 7 sept. 1999) "Recentul volum de versuri, intitulat Eu, contine poeme ce ii confera tinarului autor un inceput de «amprenta» stilistica, dar incearca si o delimitare (folosind trimiteri teoretice minimale) de ceea ce s-a scris pina spre mijlocul deceniului noua. Totul invaluit intr-un discurs amplu, aluvionar, dar coerent, tinut in friu de un spirit critic lucid - un tip de discurs cinematografic, unde «taieturile» si suprapunerile realizate la o imaginara masa de montaj produc supriza si creeaza un anumit gen de tensiune lirica pe care am reusit sa-l identific si in cazul altor poeti de virsta sa. () O poezie vitala, al carei substrat existential ne determina sa credem ca avem de-a face cu un poet autentic." (Traian T. Cosovei, Un "explorator al epidermelor". "Adevarul", 9 mai 2000) |
