Mia Frollo biografia
Mia Frollo opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
FROLLO Mia (prenumele la nastere: Maria), se naste la 1885, Bucuresti - moare in 1962, Bucuresti.
Poeta si traducatoare.
Fiica lui George Buzoianu, prof. de geografie, si a Marianei (n. Maldarescu). Legata intr-o anumita perioada de cenaclul revista
Viata noua si de prof. sau, Ov. Densusianu, Mia Frollo a lasat un volum de versuri simboliste (Flori de flacari, 1923), o contributie la cunoasterea unui scriitor uitat (Un scriitor uitat: Mar ins Theodorian Carada, 1940) si traduce din Dante (in revista). din Edmondo de Amicis si Ugo Ojetti. Premiul Acad. (1923).
Colaboratoare asidua la revista Viata noua si apropiata a profesorului Ov. Densusianu. Mia Frollo este in mare masura o creatie a cercului si a cenaclului acestuia. Simbolismul versurilor sale (Flori de flacari, 1923), de natura livresca, oarecum mimetic, este difuz si pictural, mani-fesfindu-se in senzatii coloristice, acordate tinui sentimentalism sincer, dar fluctuant si debil: ginduri albe, carari albe, nori ce par „aripi negre", rareori in nuante aprinse, vitale, raspin-diteici-coloin imagini fericite, un fel de poeme intr-un vers, care se pot desprinde dintr-o poezie lipsita, in general, de forta si de vitalitate („Un fluture de aur se stinge-n asfintit").
Eclectica in tehnica si in viziune, poezia sa este eclectica si in inspiratie, de la Francisc de Assisi trecind cu usurinta la Sulamita, Ahasve-rus sau Don Juan, in care poeta vede - dintr-o postura feminina asumata fara revolta si fara orgoliu - doar cuceritorul tragic („Ispita ta a fost un drum de singe").
F. a cultivat ca diletanta si critica, scriind notite, recenzii si dari de seama in nota generala a publicisticii epocii, cu oarecare cultura si sensibilitate, lipsindu-i doar personalitatea si, de fapt, vocatia; o brosura tirzie despre opera literara a lui Marius Theodorian Carada (Un scriitor uitat: Marius Theodorian Carada, 1940) este descriptiva si rami-ne la suprafata lucrurilor, neindraznind nici sa hiperbolizeze, nici sa infirme o opera si o personalitate despre care avea totul de spus. Traducerile sale in schimb, alese dintr-o arie de sensibilitate vecina, sint fluente si s-au bucurat de succes.
OPERA:
Flori de flacari. Bucuresti, 1923;
Un scriitor uitat: Marius Theodorian Carada, Bucuresti, . Traduceri: Ed. de Amicis, Cuore, Bucuresti, 1936 (ed. noua, 1942);
U. Ojetti, Singele, Bucuresti, f.a.
|
