Matei Milu biografia
Matei Milu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MILU Matei, se naste la 21 ian. 1725 sau cea 1750, Spataresti, judetul Suceava - moare in 3 oct. 180.
Poet.
Fiul lui Enacache Milu (Milo sau Mile), staroste de Cernauti, si al Saftei (n. Roset). Bunicul lui Matei Millo.
Si-a facut studiile in casa, invatind franceza si greaca moderna, si la Petersburg, unde isi insuseste si limba rusa.
Reintors in tara, urca in ierarhia boiereasca, fiind pe rind vataf de aprozi, vel sluger, vel stolnic, ispravnic, vel ban si vel spatar. Poeziile sale s-au pastrat, fragmentar, intr-un caiet manuscris comunicat de I. Tanoviceanu, in 1897-.
Ele nu se deosebesc in mod •esential de cele scrise in aceeasi perioada de poetii Vacaresti, fiind indeosebi erotice sau satirice si interesind, dincolo de pitorescul limbajului, mai ales ca document de epoca.
Din poeziile transcrise, in caietul comunicat de I. Tanoviceanu, de insasi mina autorului, nu ne-au parvenit decit aproximativ un sfert, manuscrisul originar fiind deteriorat si cu file lipsa. Atitea cite au ramas, demonstreaza ca Matei Milu nu era cu totul lipsit de inzestrare poetica, iar preocuparile carora le dadea glas in forma versificata erau destul de felurite.
Multe poezii sint slabe, imaginile fara relief, forma prozodica defectuoasa, dar dincolo de aceste scaderi se pot intui o traire afectiva sincera si, mai ales, un ochi ager, dotat cu darul observatiei critice si cu reale valente de caricaturist. in poezia erotica, barbatul se zbuciuma, sufera, se chinuieste intr-un foc nedomolit, care-l face sa-si doreasca moartea, iar femeia adorata straluceste prin atotputernicia farmecelor. Tinguirile abstracte incearca uneori sa se transforme in autoanaliza a starilor sufletesti si a manifestarilor lor, indragostitul obsedai de patima sa mistuitoare pierde simtul realului
(„Cele ce-mi zic si-mi vorbesc
Nici aud, nici simtasc
Minte mi-i departata,
Inima intristata"), |
iar piedicile nu fac decit sa sporeasca inflacararea. Nu e greu de recunoscut aici influenta povestilor de dragoste-tip, popularizate de romane ca Erotocritul si Etiopicele, o moda livresca, un ceremonial pe care realitatea il mimeaza, iar sinceritatea, adesea reala, a sentimentelor e inabusita de protocolul care initial contribuise la rafinarea acestuia. Cele mai reusite bucati ale lui Matei Milu sint portretele satirice, care prevestesc inlrucitva Caracterurile lui B.P. Mumuleanu si pe care autorul le inseriaza sub titlul comun de Gicituri.
Scurte, construite prin ingrosarea unei trasaturi caracteristice, ele dovedesc un simt al comicului si al caricaturii ce se va manifesta, in forme de expresie diferite, si la nepotul sau, marele actor. Pentru contemporani, care cunosteau probabil modelele (uneori Matei Milu le numeste el insusi, ca in cazul zgircitului paharnic Lazu), versurile satirice trebuie sa fi fost de un comic irezistibil. Panorama sociala si morala a Moldovei din vremea autorului se imbogateste si prin relatarea unei anecdote care-i are drept protagonisti pe episcopul (pe atunci) Veniamin Costachi si pe un boier Cantacuzino, si care trebuie sa fi facut mult timp deliciile boierilor birfitori (Intimplare nesocotita), sau prin necrutatoarea denuntare a manifestarilor autohtone ale eternelor capricii femeiesti (Asupra istericalilor). Matei Milu si-a incercat lira si pe coarda encomiastica, Oda dedicata lui Alexandru Moruzi oferindu-ne versiunea versificata a temenelelor turco-fanariote.
Spre deosebire de cea a contemporanilor sai Ion Cantacuzino sau Ienache Vacarescu. limba lui Matei Milu sufera din cauza unor influente tiranice grecesti si turcesti, grefate pe un grai moldovenesc caruia poetul nu se straduieste citusi de putin sa-i atenueze coloratura dialectala. El nu stapinea prea bine nici tehnica prozodica: eludeaza structura strofica, rima e adeseori omisa, ritmul nu se realizeaza decit pe alocuri. De aici si impresia de monotonie pe care o dau bucatile, in fapt destul de variate, ale acestui inaintas al poeziei moldovene.
OPERA:
[Poezii], in I. Tanoviceanu, Un poet moldovean din veacul XVIII: Matei Milu, in Analele Academiei Romane, Memoriile Sectiunii literare, tom. XX, 1897-l898;
Primii nostri poeti, pref. de N. Manolescu, Bucuresti, 1964;
Poezia romana clasica (De la Dosoftei la Octavian Goga), I, ed. ingrijita de Al. Piru si I. Serb, cuvint inainte de Al. Piru, Bucuresti, 1970. |
REFERINTE CRITICE:
. Tanoviceanu, in Analele Academiei Romane. Memoriile Sectiunii literare, tom. XX, 1897-l898;
N. Iorga, Istoria XVIII, II;
O. Densusianu, Literatura romana moderna, II, 1921;
G. Calinescu, Istoria;
I.L.R., II, 1967;
Al. Piru, Istoria literaturii romane, II, 1970;
I. Rotam, O istorie, I;
D. Popovici, Studii, I;
G. Sorescu, in Ramuri, nr. 6, 1977;
M. Scarlat, Istoria poeziei romanesti, I, 1982.
|
