Marius Ghica biografia
Marius Ghica opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
GHICA Marius (pseudonimul lui Marius Ghita), se naste la 26 oct. 1954, Bailesti.
Critic literar si eseist.
Fiul lui Ion Ghita, economist, si al Teodorei (n. Dutulescu).
Liceul „Nicolae Balcescu" din Craiova; Facultatea de Filologie, sectia fran-ceza-romana. a Univ. din Craiova (1974-l978). Prof. de limba franceza la Calafat (1978-l985); redactor la revista Ramuri (din 1985).
Debuteaza cu cronici despre L. Blaga", C. Noica. E. Papii in Ramuri (1981). publicind apoi la toate revista culturale din tara art., traduce, eseuri despre scriitori si filosofi romani si francezi.
A publicat volum de eseuri Facerea poemului (1985) si Omul poietic pe tarimul limbajului (1989). Interesul pentru Paul Valery, demonstrat mai ales de primul voi., este ilustrat si de ed. Paul Valery, Poezii- Dialoguri.
Poetica si estetica, alcatuita in colab. cu St. A. Doinas si Alina Ledeanu.
Un surprinzator eseu dedicat de Marius Ghica lui Paul Valery este Facerea poemului (1985). Cartea reprezinta o incercare de a defini prin aproximari succesive notiunea de poietica a autorului Tinerei Parce, inteleasa ca stiinta a producerii operei literare. Nu este vorba deci de o prezentare monografica a gindirii sau creatiei lui Valery, ci, mai degraba, de o focalizare a unei discutii a vind poietica drept subiect, ce face din marele eseist francez un consistent pretext pentru o dezbatere continuata in a doua sectiune a cartii prin trei capitole mai scurte, ce tind sa schiteze citeva Carari spre o po(i)etica in temeiul Fiintei, adica sa articuleze ontologic poietica si chiar estetica insasi, careia, ca disciplina filosofica, i se reproseaza a fi cazut in sfera de atractie a epistemologiei, in timp ce, de fapt, fenomenologic (si Heideggere invocat in sprijin), ea se dezvaluie a fi „modalitate de in-fiintare", de punere in fiinta, ceea ce ar invecina-o ontologiei (Poiesis ca modalitate de in-fiintare).
Alte doua eseuri ale acestei sectiuni secunde a cartii privesc, unul, filosofia lui Minai Sora (O fenomenologie a rostului poetic) si celalalt, poezia lui Lucian Blaga. prin prisma unui singur titlu (Ardere, din volumul Nebanuitele trepte), prin intermediul caruia autorul desluseste un rost al poeziei de a media intre „zei" si „muritori", poetul-hermeneut aratindu-se astfel nu numai drept „acela care incearca sa prinda fiinta prin cuvint, ci si cel care, tot prin cuvint, instituie fiinta" (Un Poem al rostului poetic). Prin aceste texte de mica intindere Marius Ghica se infatiseaza ca un discipol al filosofului Constantin Noica, limbajul adoptat, strain de orice tehnicism profesional, purtmd imprimata acea marca inconfundabila a stilului si expresivitatii autorului Devenirii intru jiinia.
Avem, prin forta lucrurilor, in a doua carte a lui Marius Ghica (Omul poietic pe tarimul limbajului, 1989) si o introducere in hermeneutica filosofica si in gindirea fenomenologica moderna, si pe acest fond asistam la impletirea unei idei proprii: aceea a „invecinarii" filosofiei si artei (inclusiv a poeziei) sub semnul „creatiei" sau al „facerii" (poiesis), al „lucrarii" „intru acelasi rost". Ideea e sprijinita intii in directia neokantiana a scolii de la Mar-burg. in Ernst Cassirerin speta, care considera ca „limbajul, cunoasterea stiintifica, mitul, arta, religia devin [] membrii unei unice conexiuni problematice" (Sprache und Mythos). Ginditorul german era convins ca „saltul de la perceptiile individuale la conceptul de specie" n-ar fi putut fi inregistrat „daca procesul n-ar fi fost pregatit si promovat de limbajul insusi, fara ca omul sa fie constient de aceasta". Omul. vorbit de limbaj: o radicala rasturnare, pe care Marius Ghica o asaza in cartea sa in termenii aristotelici ai unei inversari a raportului dintre mimesis si poiesis („Realul transpare in limbaj nu prin simpla oglindire, ci prin activitatea spiritului de in-formare a datului sensibil si restructurarea lui la nivel formal").
E aici o evidenta inlocuire a omului ..natural'" prin imaginea o-mului ca produs al activitatii intelectuale superioare (si nu trebuie sa surprinda toata polemica antiiluminista purtata in filosofia moderna, la Gadamer sau Derrida. de pilda). Aceeasi opozitie dintre „natural" si „cultural" conduce la conceptia derridiana despre „ecriture". Marius Ghica face o prezentare sintetica a gindirii lui Derrida. asupra caruia revine in mai multe rinduri in carte. El este. alaturi de nu foarte multi cercetatori romani care au scris despre filosoful francez (intre ei Liviu Cotrau, Ioana Em. Petrescu si Andrei Marga). unul dintre bunii cunoscatori de la noi ai acestui autor. Capitolele centrale ale cartii abordeaza problematica hermeneutica a sensului. Evenimentul hermeneutic consta in ajungerea in vorbirea actuala a ceva ce e spus in cadrul „traditiei"; alteritatea textului instituie necesitatea interpretarii, al carei caracter speculativ o indruma sa apara nu ca simpla „repetare" a unui obiect, ci ca noua creatie a intelegerii. Gadamer extinde competenta hermeneuticii pina la a vedea in ea un aspect universal al filosofiei insesi, ceea ce ii atrage obiectiile lui Habermas dupa cum, prin depasirea acceptiei clasice, schleiermacherie-ne, a hermeneuticii, el isi atrasese si criticile aripii traditionale (Emilio Betti, E. D. Hirsch-junior).
Am reamintit foarte pe scurt si imperfect o problematica pe care si Marius Ghica o abordeaza in cartea sa, punind cu exactitate in lumina semnificatia „limbajului" in gindirea lui Gadamer. Eoarte amanuntita este si reluarea prezentarii conceptiei lui Derrida. prin analiza notiunilor, atit de original formulate, si a temelor gindirii filosofului francez, a carui „moda" europeana a fost intarita de puternicul ecou desteptat de scrierile sale in Statele Unite ale Ame-ricii. In fine. Marius Ghica revine la mai vechile sale interese (continuate si prin participarea cu traduceri la frumoasa editie Valery coordonata de Stefan Aug. Doinas) atunci cind, in ultima parte a cartii, rediscuta gindirea eseistului si poetului francez (in relatie cu problema limbajului) si cind se reintoarce la tema initiala a volumului, aceea legata de „omul poietic", de care numai aparent s-a indepartat pina acum.
OPERA:
Facerea poemului. incercare de poietica pe marginea textelor lui Paul Valery. Cu o prima versiune integrala a poemului Tinara Parca de P. Valery, in talmacirea lui St. Aug. Doinas, pref. de St. Aug. Doinas, Craiova, 1985;
Omul poietic pe tarimul limbajului. Eseu despre lumea lui Thot, Craiova. 1989.
|
REFERINTE CRITICE:
M. Papahagi, in Tribuna, nr. 40, 1985;
Al. Calinescu, in Cronica, nr. 45, 1985;
A. Codoban, in Suplimentul literar al „Sciri-teii Tineretului", nr. 1,1986;
I. Grosan, in Amfiteatru, nr. 1, 1986;
N. Manolescu, in Romania literara. nr. 7, 1986;
D. Flamand, in Ramuri, nr. 2, 1986;
A. Marino, in Tribuna, nr. 11, 1986;
R. G. Teposu, in Amfiteatru, nr. 3, 1987;
idem, ibidem, nr. 5, 1989;
M. Iorgulescu, in Ramuri, nr. 5, 1989;
M. Papahagi, ibidem;
A. Marino, in Tribuna, nr. 14, 1989;
Irina Mavrodin, in Romania literara, nr. 32, 1989.
|
