Marian Popescu biografia
Marian Popescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
POPESCU MARIAN
Critic de teatru, teatrolog, eseist.
De asemenea, publicist.
S-a nascut la 8 septembrie 1952 in Bucuresti.
In 1976 a absolvit Facultatea de Limba si literatura romana a Universitatii din Bucuresti.
In perioada studentiei a frecventat Cercul de dramaturgie al facultatii condus de profesorul si istoricul de teatru Vicu Mandra.
Debuteaza publicistic in "Romania literara". Debutul editorial are loc in 1986 cu volumul Chei pentru labirint. Eseu despre teatrul lui Marin Sorescu si D.R. Popescu (Ed. Cartea Romaneasca).
Colaboreaza cu eseuri, studii de teorie teatrala si literara si critica de teatru la revistele: "Romania literara", "Steaua", "Ramuri", "Contemporanul", "Flacara", "Contrapunct", "Luceafarul", "Expres", "Teatrul", "Teatrul azi", "Semnal teatral", "Litere, Arte & Idei" (supliment al ziarului "Cotidianul"), "Cuvintul" (unde este titularul rubricii de teatru din 1996), "Ateneu", "Orizont", "Revista Romana", "Secolul 20", "Tribuna" s.a. Sustine rubrici de teatru si participa la emisiuni despre teatru la posturile Radio Romania, Radio Delta si TVR.
Dupa debut, publica volumele: Teatrul ca literatura (Ed. Emincscu, 1987); Drumul spre Ithaca. De la text la imagine scenica (Ed. Meridiane, 1990); Oglinda sparta. Teatrul romanesc dupa 1989 (Ed. Unitext, 1997); The Stage and the Carnival. Romanian Theatre after Censorship (Ed. Paralela 45, 2000).
A colaborat cu articole si studii de specialitate in publicatii si volume colective aparute in S.U.A. si Ungaria.
A obtinut urmatoarele premii: premiul revistei "Tribuna" pentru critica teatrala (1982), Premiul "Vasile Alecsandri" al revistei "Ateneu" (1988), premiul pentru teatrologie al UNITER (1990), premiul revistei "Flacara" (1993).
A participat la intilniri profesionale si a tinut conferinte in Polonia, Anglia, SUA, Olanda, Ungaria, Cehia, Franta, Republica Moldova. Lucreaza ca si lector la Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti si la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu. Este director al Editurii Unitext si al revistei "Semnal Teatral".
Este membru al UNITER, al Institutului International de Teatru - ITI si al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Asupra cartilor si activitatii de critic de teatru a autorului au formulat opinii critice: Ion Bogdan Lefter - Teatrul vazut dinspre "noul val" ("Romania literara", nr. 15/1988) si Un cerc de probleme si niscaiva solutii ("Dialog", nr. 129-l30, mar. 1989); Al. Piru (in volum Critici si metode, Ed. Cartea Romaneasca, 1989); Val Condurache - Minuirea sentimentelor ("Romania literara", nr. 8/1991); Radu G. Teposu (in volum Istoria tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua, Ed. Eminescu, 1993); Dan C. Mihailescu - O exceptie amara ("22", nr. 24/1998); Miruna Runcan - Intre mitologii si obsesii ("artPanorama", apr. 1998); Horia Garbea - Cioburile aduc noroc ("artPanorama", nr. 5/1998) s.a.
Referinte critice:
"Printre tinerii critici teatrali romani din ultimii ani, numele lui Marian Popescu c primul care se distinge. () incercind un raspuns personal. Marian Popescu alege in cartile sale de pina acum o singura «coordonata» si (re)construieste pe cont propriu un model teatral dincolo de care e evidenta intentia de mentinere a discutiei asupra genului intr-un plan al perspectivelor teoretice cuprinzatoare, deci intr-unui - in genere - al elevatiei intelectuale." (Ion Bogdan Lefter, "Romania literara", nr. 15/1988)
"As putea spune ca el se numara printre putinii critici care au cuprins domeniul teatrului, de Ia text la spectacol. () Pregatirea teatrala, bazata pe o foarte solida cunoastere a fenomenului si pe o intuitie fina, recomanda un teoretician de prima mina, cu informatie temeinica si gust sigur."
(Val Condurache, "Romania literara", nr. 8/1991)
"Ca vointa de constructie in domeniul culturii teatrale, omul nu are egal in breasla (). Pe de o parte avem, deci, ipostaza teatrologului preocupat de management, impresariere,public relations, receptarea actului teatral. () De cealalta parte, omul de analiza si verdict, foarte atent la nuante, la dispunerea accentelor si greutatea epitetelor, pe cit de diplomatic, pe atit de ferm."
(Dan C. Mihailescu, "22", nr. 24/1998)
"Oglinda sparta e, deci, mai intii de toate, o carte singulara si singuratica in peisajul scrierilor romanesti despre teatru, cel putin daca avem in vedere ultimele decenii. () Temele, obsesiile ei tematice adica - teatrul si cultura nationala, modelul institutional romanesc in cimpul teatral, statutul artistului si cel al criticului de teatru, raportul dintre sfera politicului si politicile culturale, raportul dintre creatia teatrala autohtona si receptare s.a.m.d. - pot fi astfel intelese nu numai ca diagnostice critice de laborator, ci si drept ceea ce sint cu adevarat, adica judecati traite la cald, intr-un neobosit efort de constructie, adesea lipsit de parteneri."
(Miruna Runcan, "artPanorama", apr. 1998)
"Marian Popescu (): un tip sfisiat de ipostaze contrazicatoare: intre rigoare britanica si umor balcanic, intre compasiune franciscana si ironie ucigatoare, intre iubirea «de mosia» lumii si teatrului autohton si admiratia pentru Occident, intre ambitia de a da solutii manageriale si voluptatea de a fi artist."
(Horia Garbea, "artPanorama", nr. 5/1998)
|
