Marcel Olinescu biografia
Marcel Olinescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
OLINESCU Marcel, se naste la 4/17 sept. 1896, Dorohoi - moare in 1992, Bucuresti.
Poet si folclorist.
Fiul lui Teofil Olinescu, prof. de limba germana, autor al unei monografii despre Franz Grillparzer (1902, Dorohoi), si al Terezei (n. Chernbach), vara primara cu poetul Gheorghe din Moldova.
Scoala primara din Dorohoi, gimnaziul la Pomirla (1907-l911) si liceul la Botosani (191l-l915).
Studii superioare la Acad. de Arte Frumoase din Iasi (1919-l921) si Bucuresti (192l-l923), sectia sculptura, clasa lui D. Padurea. in 1921, premiul „Le Comte de Nouy" al Acad. Romane, pentru cea mai frumoasa lucrare prezentata la Salonul de Arte Frumoase din Iasi. Membru fondator al „Acad. libere de pictura, sculptura si desen".
Profesor de desen si caligrafie la diverse licee din provincie: Brad (1923-l926), Botosani (1926-l927), Arad (1927-l937), apoi in capitala (1937-l958). Debut ziaristic in 1918, la Husi. Debut in poezie, la revista Hyperion din Cluj (1937). in anii profesoratului la Arad, a intemeiat soc. artistica „Ateneul popular", ziarul Duh (impreuna cu Al. Constantinescu si Tiberiu M. Borneas), revista Hotare (in colab. cu cel din urma), gruparea literar-artistica „Pro Arte"; in acelasi oras, a fost redactor la ziarul Stirea (1933-l937). Lucreaza in echipele de cercetare sociologica organizate de D. Gusti (1935-l936).
A colaborat, si sub pseudonimul Batrinul Stradivarius, M. Moldoveanu, Ion Paginu, la Societatea de miine, Tinerimea romana, innoirea, Decalogul, Plastica, Hyperion, Universul literar, Adevarul literar si artistic, Cuvintui liber, Viata literara, Datina. Sociologia romaneasca, semnind poezii, art. de folclor, sociologie, desene si gravuri. La Bucuresti, fondeaza (in colab.) „Grupul grafic'" (1939); premii ale Saloanelor oficiale din 1928, . Aspirind la unitatea fundamentala a artelor moderne, publica placheta Eu - Poeme in versuri si in linii (1935). in acelasi spirit, dar mai apropiat de sincretismul popular, volum Mitologie romaneasca (1944), ilustrat de desenele si xilogravurile sale. in ms, un Dictionar mitologic romanesc. A mai publicat plachetele de versuri Pareri de rau (1934), Nimfa si sclava (1938), precum s. albumele: Din tara motilor (1925), Botosanii care se duc (1927), 15 gravuri pe lemn (1929), Arabescurile subelor din Cris (1937), Miorita (1940), Tirgovistea de ieri si de azi (1976) s.a. Explorind in grafica sa universul imaginatiei populare, Marcel Olinescu s-a apropiat de folclor cu intentia marturisita de a se aseza, ca artist, „pe linia de traditie si credinta romaneasca".
Mitologie romaneasca (1944), ampla expunere in zece capitole asupra credintelor populare cu caracter mitologic, este astazi o raritate. Nefiind o investigatie pur teoretica, lucrarea nu e conceputa in spirit erudit pozitivist, nelimitindu-se adica doar la a clasifica si descrie motive, teme, circulatia acestora. Sistematizarea pe care o intreprinde autorul este in fapt o repovestire agreabila si instructiva, inr-un registru autentic de naivitate populara, inchipuind un scenariu mitic cuprinzator, desi concentrat, in jurul marilor evenimente cosmice si omenesti: „Facerea lumii", „Oameni vechi", „Crearea omului", „Viata omului", „Timpul", „Duhurile nevazute", „Fapturi de basm" si„A doua viata".
O aduna laolalta credinte, magii, superstitii savuroase, legende crestine laicizate, mituri si mai vechi, vag crestinate, personaje de basm popular, descrie obiceiurile de peste an, calendarul, sarbatorile, in tonalitatea cea mai sincera - cu ironie sau evlavie, dupa imprejurari, „ca poporul insusi". Nu lipsesc, in acest sens, elementele realiste sau pline de umor ca reactie specifica in fata sacrului si a miraculosului. Desigur, proiectul unei „mitologii romanesti" pare neobisnuit, ambitios in sine, o intreprindere niciodata lipsita de primejdii.
Poate ca infatisarea stiintifica a cartii lui Marcel Olinescu are uneori de suferit, cu toata prudenta ce-l caracterizeaza. Autorul e insufletit insa de un spirit de veritabila sinteza, repliat pe fenomenele de substrat, pe miscarea de adincime a duhului popular, nealterat. in fond, intentia lui e de a reconstitui conceptia despre lume si viata a taranului roman, proiectata intr-o viziune globala cu sens generalizator.
Aflindu-se in dependenta artistului, folclori .tul pastreaza intacta savoarea poetica a legendei, relevindu-i cu finete miezul mitic arhaic. incit, desi documentata pe o bibliografie impresionanta si pe o cercetare proprie asidua, rezulta pina la urma o mitologie romaneasca nu impozanta, ci vie, semnificativa. in acelasi spirit, volumul mai evidentiaza relatiile dintre literatura si arta populara, gravura in lemn fiind cea mai apropiata de esenta insasi a miturilor romanesti. Rod al unor intinse studii, cercetari si documentari timp de 15 ani. Mitologie romaneasca este opera de maturitate a lui Marcel Olinescu, sinteza pretioasa si experienta pilduitqare pentru incercarea artistului cult de a se reintoarce la sursele originare ale creatiei. Specialistii acorda, totusi, un mai mare credit studiilor sale izolate, cum ar fi O varianta a baladei „Mesterul Manole" (in Societatea de miine, 1939) sau Cutremurele In mitologia romaneasca (in Tinerimea romana, 1941). in poezie, plachetele Pareri de rau (1934), Eu -Poeme in versuri si linii (1935), Nimfa si sclava (1938) releva structura complexa a unui artist modern, chinuit pina la cosmar de criza identitatii eului.
O intrebare staruie dincolo de atmosfera usor desueta a primelor poeme: „Cine sint eu?". Versurile, cel mai adesea fruste si interogative, degaja un lirism problematic, cu un pronuntat caracter de confesiune, iar desenele insotitoare o „stare intens imaginativa" caracteristica. Expri-mindu-se cu egala daruire „in linii si rime", poetul e un cautator de esente, care opune „bolii veacului" un sentiment proteic ai vietii si creatiei. Lirismul e dezvaluit cu luciditate si distanta. Aparator al fondului mitologic stravechi si al valorilor modeme situate cu precadere in linia „de traditie bizantin-populara" (I. Frunzetti), Marcel Olinescu este si un folclorist de vocatie. A incercat sa repuna arta romaneasca pe bazele ei proprii de spiritualitate.
OPERA:
Din tara motilor, album, imprimat manual, f.l., 1925;
Botosanii care se duc, album, text de Aurel Gheorghiu, Bucuresti, 1927;
Pareri de rau, versuri, Arad, 1934;
Eu -Poeme in versuri si linii, Arad, 1935;
Nimfa si sclava, versuri, f.l., 1938;
V. Alecsandri, Miorita, text si ilustratiuni gravate in lemn de ~, Bucuresti, 1940;
Mitologie romaneasca. Bucuresti, 1944;
Tirgovistea de ieri si de azi. Bucuresti, 1976;
Peisaje, studiu introductiv si tabel cronologic de Simona Varzaru, Bucuresti, f.a. |
REFERINTE CRITICE:
C. Noica, Creatie si frumos in rostirea romaneasca, 1973;
Oct. Barbosa, Dictionarul artistilor romani contemporani, 1976;
N. Antonescui in Orizont, nr. 20, 1980. |
