Manuela Tanasescu biografia
Manuela Tanasescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
TANASESCU Manuda (numele la nastere: Athanasescu), se naste la 30 sept. 1941, Bucuresti.
Istoric literar.
Fiica avocatului Dinu Athanasescu si al Elenei-Lucia (n. Tenea), prof. Liceul ,j. L. Caragiale" din Bucuresti (1955-l959); urmeaza apoi o scoala tehnica de arhitectura si, dupa citiva ani, Facultatea de Filologie a Univ. din Bucuresti (absolvita in 1969).
A lucrat ca tehnician arhitect, bibliotecara si a devenit apoi redactor la revista Manuscriptum (din 1973).
Debuteaza cu art. de critica literara in revista Contemporanul (1967). Debut in volum cu eseul Despre „Istoria ieroglifka" (1970), incercare de a introduce o opera izolata „in constiinta treaza a istoriei literare". A publicat, de asemenea, un Eseu despre etapele creatiei (1975).
Prin modalitatea eseistica, Manuela Tanasescu se inrudeste cu Dana Dumitriu , Ioana Em. Petrescu , Ileana Malancioiu , privind intr-o lumina noua si cu o vibratie specifica a inteligentei critice subiecte de importanta majora (realismul psihologic, eposul comic, vina tragica), teme gasite intimplator in conul de umbra al actualitatii. intocmai cum Ioana Em. Petrescu alege spre elucidare cazul eposului comic al lui Ion Budai-Deleanu , Manuela Tanasescu se indreapta (1970) spre alt subiect al literaturii vechi, cu nebanuite resurse de semnificatie si expresie, in ciuda vicisitudinilor istorice ale lipsei de circulatie: Istoria ieroglifica a lui Dimitrie Cantemir .
Cartea principelui moldav este tratata ca o scriere baroca, „o bizara planta exotica" pentru literatura noastra. Dezechilibrul structural isi asociaza o viziune a existentei ca spectacol, in care se amesteca pitorescul, iluzia, visul, bufoneria disperata. Lumea este vazuta apocaliptic ca o imensa piramida a crimei. Inflatia verbala si excesul de imaginatie acopera substratul tragic, din care rabufneste grotescul. Singura melancolia inorogului nu este o masca in acest teatru al lumii din care mastile compun un carnaval politic si social. Romanul social si eseul filosofic, poemul si pamfletul, alegoricul si oratoria, straniul si comicul se imbina intr-o compozitie baroca, specifica unei literaturi a crizei. Lectura moderna a scrierii cantemiriene se insoteste profitabil de o antologie de fragmente ce sustine analiza si argumentatia. Eseu despre etapele creatiei (1975) isi asuma misiunea dificila de a comenta legenda Mesterului Manole ca tema fundamentala a poeziei, un centru de iradiere definitoriu pentru lirismul modern de la Eminescu si Macedonski , la Arghezi , Barbu si Blaga . Reflectiile despre destinul creator al omului au ca repere polare mitul folcloric si intelegerea moderna a lui Thomas Mann din Doctor Faustus. Ideile (disponibilitatea creatorului, pactul, sacrificiul, eternitatea creatiei) se sustin indeosebi prin lirismul subiacent al eseului. Acesta e, de altfel, fluidul care uneste speculatia (hazardata uneori) si textele poetice destul de disparate, unele constrinse la o anume semnificatie.
OPERA:
Despre „Istoria ieroglifica". Bucuresti, 1970;
Eseu despre etapele creatiei, Bucuresti, 1975 |
REFERINTE CRITICE:
M. Ungheanu, in Romania literara, nr. 9, 1971;
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 37, 1975;
P. Dugneanu, in Luceafarul, nr. 47, 1975;
D. Micu, in Contemporanul, nr. 10, 1976;
I. Tomosanu, in Arges, nr. 2, 1981.
|
