Ludmila Ghitescu biografia
Ludmila Ghitescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
GHITESCU Ludmila, se naste la 1 dec. 1918, comuna Volintiri. judetul Cetatea Alba, Basarabia - moare in 2 ian. 1991, Pitesti.
Poeta si prozatoare.
Fiica lui Ivan Podust, notar, si a Marfei (n. ?). Scoala Normala din Bucuresti; Univ. Populara „N. lorga" din Valenii de Munte. Participanta, sub numele Ludmila Florea, la Sfatul Scriitoricesc de la Putna (1943), convocat de Cercul „Bucovina literara" din Cernauti.
Studii de filologie, incomplete, la Institutul „Maxim Gorki" din Bucuresti (1954-l956). Cariera didactica la Piatra Neamt si Pitesti; inspector scolar; functii politice la nivelul judetul Arges. Fondatoarea Cenaclului literar „Liviu Rebreanu" din Pitesti (1947). Debut cu poezie in revista Cuget clar (1938); debut editorial cu volum A cazut o stea (1941), urmat de Asteptare (1945). Dupa o tacere de un sfert de veac, publica volum de poezii Fintini (1969). Stampe fragile (1970), Cimpii interioare (1975), Miez de anotimp (1977), Vifor albastru (1979), intre doua dimineti (1981), A rsita stelelor (1983).
Colaboreaza cu poezi i la Romania literara. Luceafarul, Cronica, Orizont. Arges etc. Premiul revista Arges (1984).
Poeta discreta, cu vibratie emotiva inegala, fidela lirismului de atmosfera; a aminat proza, publicind tirziu, un singur roman: Enigma unui ametist (1984).
Evoluind intre „tacere si asteptare" (A cazut o stea, 1941; Asteptare, 1945), poezia Ludmilei Ludmila Ghitescu isi afirma disponibilitatea solidarizarii „cu oamenii noi", desi predominante ramin starile nedefinite, vagi, cu o cauzalitate obscura (Fin-tini, 1969; Stampe fragile, 1970; Cimpii interioare. 1975; Miez de anotimp, 1977; Vifor albastru, 1979; intre doua dimineti, 1981).
Aspiratiile poetei - „linistea si visul", „calmul zilei", propice deopotriva „coacerii merilor" si „adunarii cuvintului peste cuvinl", nu exclud gesturile mai decise, de prospectare a inte-rioritatii, sau depistarea, printr-o sugestiva metafora, a sursei raului in privirea malefica:
„Vino! mii de ochi
fac roata pe cumpana
pamin-tului
si iti ingroapa
prietenii
in fintina". |
Notatia lapidara se exerseaza in pasteluri ce privilegiaza cromatica albului sau in instantanee dintr-o realitate poetica aparte - „aplec urechea / galaxiile ard de ger" - cu discret individualizat contur: „caut/ora/in clopotnita de lemn/din piata veche". Simbolurile centrale-padurea si fintina- ilustreaza semantismul purificarii si regenerarii. Sevele si miresmele, rotirea anotimpurilor si roadele intretin o conditie de proximitate sinonima cu afirmarea vietii. Considerabil imbogatit sub raportul vocabularului poetic, volumul reprezentativ al autoarei, Arsita stelelor (1983). inregistreaza semnele desfolierii si absentei, risipirii si stingerii in tentativa „impacarii cu amurgul". Tonul grav exprima stari cuprinse intre „tainice cugetari" si „singele groazei". Precipitarea tuselor, dintr-o marturisire finala, de reconsiderare a creatiei, indica factura desenului poetic de maturitate al autoarei:
„Barbar se zbate viata
flaminda, speriata, nemarginita
salbatica si nebuna intre
zidurile corabiei
naufragiate". |
Romanul Enigma unui atnetist (1984) paralelizeaza destinele a doua femei. Livia Pro-dan. mama, si Raluca, fiica, reprezentantele „feminitatii deturnate", harazite „sa poarte pe umeri pasiunea unei profesii". Drama isi reveleaza dimensiunile abia prin repetarea istoriei. Surprinse in momentele „cind sufletul are nevoie sa se hraneasca din cuvinte si prin cuvinte", eroinele traiesc din destainuiri cu aer de oratorie desueta, intretinuta insa cu constiinta autoironica a „filosofarii de dupa-amiaza". A-devarul razbate din mici scene de cotidian rutinier (mutarea intr-un apartament de bloc, admiterea in facultate, stagiul medicinistilor), ca si din retrospectiva unui jurnal intermitent. in oglinda purtata de-a lungul drumului strabatui de protagoniste, autoarea urmareste, fara complicatii sau profunzime, coerenta demonstrativa a unui roman cu teza.
OPERA:
A cazut o stea. Bucuresti, 1941;
Astepta re. Bucuresti. 1945;
Fintini, Bucuresti. 1969;
Stampe fragile. Bucuresti, 1970;
Cimpii interioare. Bucuresti, 1975;
Miez de anotimp. Bucuresti, 1977;
Vifor albastru. Bucuresti, 1979;
intre doua dimineti, Bucuresti. 1981;
Arsita stelelor. Bucuresti, 1983;
Enigma unui ametist, roman, Bucuresti. 1984. |
REFERINTE CRITICE:
FI. Manolescu, in Roma nia literara, nr. 51,1969;
D. Dumitriu, in Arges, nr. 11, 1969;
G. Muntean, ibidem, nr. 4, 1975;
M. Blaga, in Cronica, nr. 44, 1975;
I. Petrache, in Orizont, nr. 38, 1976;
idem, ibidem, nr. . 1978;
G. Muntean, in Romania literara, nr. 19, 1978;
I. Tatarii. in Contemporanul, nr. 26, 1978;
Doina Uri-cariu, in Luceafarul, nr. 13,1978;
idem, ibidem, nr. 29, 1980;
P. M. Gorcea, in Arges, nr. 1, 1980;
G. Muntean, in Romania literara, nr. 31,1980;
I. Arie-sanu, in Orizont, nr. 19, 1981;
B. Constantinescu, ibidem, nr. 15, 1982;
G. Muntean, in Romania literara, nr. 14, 1982;
St. Albota, in Arges, nr. . 1982;
D. Anghel, ibidem, nr. 12, 1984.
|
