Lucian Predescu biografia
Lucian Predescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
PREDESCU Lucian, se naste la 27 iul. 1907, Iasi - moare in 12 ian. 1983, Bucuresti.
Istoric literar.
Fiul lui Lucian Predescu si al Elenei (n. Savu). Scoala primara la Botosani, Iasi, Galati; Liceul „V. Alecsandri" din Galati (1926); licentiat al Facultatii de Litere a Univ. din Iasi (1931).
Debut in Cercetari istorice (Iasi) cu o nota despre Canlemir (1927).
Debut editorial cu O controversa literara: Cine e autorul poemei „Cintarea Romaniei"? (1929), cu o prefata a slavistului I. Barbulescu. Doctor in litere cu teza Diaconul Coresi (1932). Functionar la Arhivele Stalului (Iasi), Ministerul Propagandei, Ministerul Culturii Nationale, Ministerul Agriculturii, Muzeul Militar, prof., bibliograf sef de serviciu la Bibi. Acad. (1956-l958). Redactor la Opinia (Iasi), Universul si Cuvintul.
Colaboreaza la: Adevarul, Adevarul literar si artistic, Convorbiri literare. Dimineata, Cuget romanesc. Floarea de foc, Neamul romanesc. Cuget clar, Buletinul M. Eminescu, Revista scriitoarelor si scriitorilor romani, Societatea de miine, Vremea, Lumea romaneasca etc. Istoric literar in buna traditie pozitivista, Lucian Predescu a lasat utile monografii documentare (Ion Creanga, I-II, 1932; Panait Cerna. Viata si opera lui, 1933; Duiliu Zamfirescu. Viata si opera, 1937; Barbu Delavrancea. Viata si opera, 1937; Curagiale, tragicul destin al unui mare seriilor, 1939, in colab.), ed. comentate (din Ureche, Costin, M. Moxa, Udriste Nasturel, Radu Popescu, Balcescu, Carlova. Russo, Creanga etc), Istoria literaturii romane de la inceput pina astazi (1936) si o temeinica Enciclopedie (1940), iluslrind eruditia factologica indispensabila in elaborarea marilor sinteze de istorie literara.
Inca de la debut Lucian Predescu incearca elucidarea unor controverse literare; publica contributii de istoriografie literara, documente, date inedite, precizari etc. El coboara in lumea documentelor pentru o datare, o atribuire, un punct de cronologie etc. Fara a fi un simplu compilator, lotusi inaptitudinea creatoare explica factura strici documentara a biografiilor lui, urmarind „evolutia cronologico-afectiva" a scriitorului, prin citarea abundenta din opera, cu un comentariu minim. Lucian Predescu compulseaza surse, parcurge „foaie cu foaie" dosare cu acte, pe care le trece din arhive in monografie. Avind superstitia faptelor, el urmeaza obedient documentul, incit paginile foiesc de izvoare, trimiteri, adevarata profuzie documentara. Comentariul (cit e) este fragmentar, urmarind un personaj (la Creanga) succesiv in Amintiri, I, II, III, incil, in masa acestei registraturi, Lucian Predescu devine mai personal doar inir-un capitol care abordeaza aplicativ tehnica limbii: primitivismul, puterea de creatie populara etc. (Ion Creanga, 1932).
De regula, Lucian Predescu rezuma, face clasificari iernatice, analizeaza elementele fondului, formei, exprima pe alocuri rezerve critice (amendeaza sever pe Delavrancea - Barbu Delavrancea. Viata si opera, 1937), citeaza cu onestiiaie bibliografia la zi, dar este incapabil de sinteza epica memorabila, de realizarea „portretului" interior al unui scriitor. Pornind de la documente adunate si comentate de oameni ca Lucian Predescu, s-au putut insa realiza sinteze critice (inclusiv Istoria lui G. Calinescu). Alteori, ca in cartea dedicata lui Caragiale (1939) se ^a in colaborare cu B. Jordan, Lucian Predescu culiiva un gen de „viata romantata", patetica. Tentativele de evaluare estetica (la Zamfirescu, Delavrancea) n-au fost ratificate de timp. Impresionante prin aparatul bibliografic (aspiratia exhaustivitatii), aceste investigatii nu sini scutite de date eronate sau lacune, corectate de cercetarea ulterioara (indeosebi in monografiile Creanga, 1932, Caragiale, 1939). Istoria literaturii romane de la inceput pina astazi (1936), tiparita in editii succesive, este un compendiu, de fapt un manual de utilitate didatica. Lucian Predescu nu s-a impus prin utilele, totusi, monografii documentare, blamate in genere, ci prin lucrarea sa Enciclopedia „Cugetarea" (1940).
In sumara noastra iraditie „enciclopedica" (D.R. Rosetti, Dictionarul contimporanilor; C. Diaconovici, Enciclopedia romana, trei volume), lucrarea lui Lucian Predescu este o intreprindere monumentala, documentata, instrument de lucru inca util, chiar daca trecerea vremii impune actualizarea informatiei. Opera a unui singur om. enciclopedia lui Lucian Predescu reprezinta stadiul maxim atins in perioada interbelica in literatura de informare generala. Ea confirma rara probitate bibliografica a lui Lucian Predescu De profesie „enciclopedist", Lucian Predescu ilustreaza un tip de eruditie factologica majora. El apartine benedictinilor stapiniti de o eruditie rabdatoare, cu adunare si clasificare de documente, cu analiza lor critica; oameni carora le lipseste insa seva creatoare. A ramas in manuscris Marea enciclopedie romaneasca (300 000 de fise; 40 000 de fotografii). Cazul lui Lucian Predescu ne aminteste ca biografiile, studiile monografice, enciclopediile, sintezele doctorale reprezinta o varianta a exegezei care nu imbalrineste.
OPERA:
O controversa literara: Cine e autorul poemei „Clntarea Romaniei"?, cu o pref. de I. Barbulescu, Iasi, 1929;
Ion Creanga, I. Viata;
fi. Opera, Bucuresti 1932;
„Giorge" Pa.icu si „Istoria literaturii romane" sau O nulitate universitara, Turnu Severin, 1932;
Vasile Carlova si Al. Sihleanu, Bucuresti, f.a.;
Diaconul Coresi, Bucuresti, 1933;
intre nepricepere si stiinta. Bucuresti, 1933;
Panait Cernu. Viata si opera lui, Cernauti, 1933;
Istoria literaturii romane de la inceput pina astazi. Bucuresti, 1936 (ed. II, 1937;
ed. III, revazuta, 1938;
ed. IV, revazuta si adaugita, 1939;
ed. V, 1943;
ed. VI, 1946);
Vi'rgilLeonte: un „medic" fals si o „Enciclopedie a Romaniei", Bucuresti, 1937;
Barbu Delavrancea. Viata si opera. Bucuresti, 1937;
Duiliu Zamfirescu. Viata si opera. Bucuresti, 1937;
Caragiale, tragicul destin al unui mare scriitor. Bucuresti, 1939 (in colab. cu B. Jordan);
Enciclopedia „Cugetarea", Bucuresti, 1940. |
REFERINTE CRITICE:
M. Seche, Schita de istorie a lexicografei romane, II, 1969;
B. Theodorescu, Istoria bibliografiei romane, 1972;
M. Bucur, Istoriografia;
L. Timbus, in Flacara, nr. 12, 1976;
I. Maftei, Personalitati iesene, V, 1985.
|
