Liviu Papadima biografia
Liviu Papadima opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
PAPADIMA Liviu, se naste la 11 iun. 1957, Bucuresti.
Prozator si critic literar.
Fiul lui Ovidiu Papadima, istoric literar si folclorist, si al Stefaniei (n. Radulescu), prof. de limba latina si romana.
Studii medii la liceul „I. L. Caragiale" din Bucuresti (1972-l976).
Urmeaza cursurile Facultatii de Litere a Univ. din Bucuresti, sectia romana-engleza, pina in . Ca student, participa la sedintele „Cercului de critica literara" condus de E. Simion. Bursa Herder la Viena (1987-l988).
Debuteaza cu versuri in revista Scintei a Liceului nr. 32 din Bucuresti. Prezent in antologia Copii poeti (196%).
Colaboreaza la revista Caiete critice, Limba si literatura, Cahiers Roumains d'etudes Littiraires, Luceafarul, Tribuna Romaniei, Revista de istorie si teorie literara etc. Cartea de debut, in livada de cremene (1981), aduna insemnarile de calatorie ale unui drumet indragostit de peisajul montan. E autorul citorva studii literare intrate in cuprinsul unor volum colective: Lectura clasicilor si teoria moderna a textului (1981), Ceasuri de seara cu Ion Agarbiceanu (1982), Liviu Rebreanu dupa un veac (1985).
In 1981, inca student al Facultatii de Litere din Bucuresti, Liviu Papadima debuteaza ca prozator cu volumul intitulat in livada de cremene (1981) cuprinzind insemnari de calatorie si reconstituind mai multe drumetii in munti pe care autorul le-a facut in anii '70 impreuna cu diferiti prieteni.
Placerea drumetiilor a mostenit-o, se pare, de la tatal sau, stimulata fiind si de unul din profesorii sai de mai tirziu, in portretul caruia scriitorul asociaza tonalitati contrastante, de la umor pina la veneratie, neuitind insa niciodata sa-si exprime recunostinta pentru rabdarea si tactul cu care a stiut sa-i dezvaluie frumusetea - de multi ignorata - a lumilor de piatra. Dintre scriitorii romani ce au scris, incepind cu secolul al XlX-lea, o literatura a muntelui, Liviu Papadima e mai apropiat de Calistrat Hogas, din paginile caruia a invatat sa zugraveasca grandoarea peisajului alpin, dar si de Geo Bogza, de la care a preluat poezia marilor forme geologice. Ca si autorul volumului Pe drumuri de munte, Liviu Papadima e un „rousseauist".
Insemnarile, preponderent descriptive, consta intr-o succesiune de notatii peisagistice si lasa impresia unui album enorm, cu sute de fotografii reprezentind pina la satietate aceleasi imagini montane, de la o vreme tot mai greu de diferentiat. Experienta naturii e - pentru un autor citadin - intotdeauna mai putin obisnuita si de aceea va fi prezentata intr-un limbaj „inalt", din care nu lipsesc cuvinte precum: extaz, transsubstantiere, ceremonial s.a. Cind este contemplat cu ochiul unui tesator de covoare, peisajul montan pare alcatuit din catifele, draperii, horbote, broderii, evantaie, iar cind e vazut cu simt arhitectural, pare taiat in abside, contraforturi, portaluri s.a.m.d. Liviu Papadima e din categoria drumetilor-artisti care vad in turism un prilej de a face poezie, preschimbindu-si notele de drum in pasteluri si imne.
Referentialitatea descrierii slabeste, textul iese mereu in afara verosimilului si reprezentarii, tradind o tendinta mai generala inspre metaforizare si inspre „vorbele impodobite". Autorul e gata oricind sa paraseasca relatarea obiectiva si sa se lase furat de analogii si figuri de limbaj, alunecind astfel in manierism si in saturatie lirica. Volumul mai cuprinde pagini de proza fantezista, caci Liviu Papadima, atras de placerile reveriei, nascoceste uneori intimplari neverosimile, intimplari de basm, cu magi, califi si alte -ciudate - personaje. Ratacind pe cararile muntilor, drumetul ajunge in locuri ce par dintr-o lume a inchipuirii, unde „ursii ies pe marginea soselei, oprind convoiul, ca sa capete o bucata de piine; ceri cu coarne ramuroase se atin in fata masinilor, de lasa mingiiati de lumea bulucita in jurul lor si rontaie multumiti cite o rosie din palma soferilor". intimplarile de pe drum indeamna uneori la reflectie si atunci insemnarile capata un caracter eseistic, cu precizarea - necesara -ca meditatiile autorului sint prea putin conceptualizate.
Exista in carte o „filosofie" a drumetiei, dar aceasta e trecuta intotdeauna in expresie lirica, mai importanta decit ideile fiind mina ginditoare a calatoriului. Referintele culturale sint frecvente, la fel si termenii stiintifici, apropiind inca o data cartea de scrierile lui Calistrat Hogas, de care se desprinde, totusi, printr-un umor mai redus si prin lipsa spiritului parodic. in livada de cremene amas pina acum singura carte de proza a lui Liviu Papadima Ulterior, autorul s-a indreptat spre critica literara, publicind studii temeinice in volume colective: Ceasuri de seara cu Ion Agarbiceanu (1982), Liviu Rebreanu dupa un veac (1985) s.a.
OPERA:
in livada de cremene, insemnari de
calatorie, Bucuresti, 1981.
|
REFERINTE CRITICE:
I. Simut, in Steaua, nr. 1, 1982;
G. Muntean, in Romania literara, nr. 34, 1982;
I. Rotam, O istorie, III. |
