Leonida Teodorescu biografia
Leonida Teodorescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
TEODORESCU Leonida, se naste la 28 sept. 1932, Chisinau.
Dramaturg, critic literar, romancier, poet si traducator.
Fiul lui Florea Teodorescu si al Evdochiei (n. Iurina).
Absolva in 1952 Scoala medie de telecomunicatii din Bucuresti; licenta in filologie, . Institutul „Maxim Gorki" din Bucuresti. Doctoratul in filologie (1970) cu teza Dramaturgia lui Cehov, care, publicata in 1972, va primi premiul Asoc. scriitorilor din Bucuresti. Din 1956, lector la Facultatea de Lb. Straine, Bucuresti. A publicat volum de teatru (Frunze galbene pe acoperisul ud, 1969; Podul fara felinar, 1974; Excelsior, 1981 Echinox, 1981), eseuri (Dramaturgia lui Cehov, 1972; Catharsis, 1981), romane (Motelul, 1980) si literatura pentru copii (Povesti despre Irina, 1985).
A tradus din A. P. Cehov (Piesa fara titlu), M. Bulgakov (Cabala bigotilor), B. Tomasevski (Teoria literaturii), F. M. Dostoievski (Jurnalul unui scriitor), Anna Dostoievskaia (Amintiri) s. a. Premiul Acad. RSR (1980) pentru piesa Ploaia si anchetatorul.
Un teatru al interferentelor, nu o data halucinante, de planuri, tensiunea unor legaturi tainuite intre personaje, dialoguri paralele conditionindu-se, sau nu, reciproc, o atmosfera stranie, centrata pe lirismul pigmentat citeodata cu grotesc si absurd, normalul devenit neobisnuit, automatisme, obsesia (esentiala aici) a vinovatiei, a fatalitatii, a incatusarii culminind in rabufniri surde sau violente, motivul anchetei, al revelatiei justitiare, - iata notele dominante care confera dramaturgiei lui Leonida Teodorescu un ton inconfundabil. Conflicte puternice, desfasurate in dialoguri bine ritmate, cu o cadenta alerta a replicilor; situatii limita, concretizindu-si verdictul in cadrul sufocant al spatiului inchis; subiecte simple, schematice adesea pentru ca accentul este pus pe tensiunea psihologica; sentimentul culpabilitatii este nucleul in jurul caruia se dezvolta atmosfera apasatoare a textului, unde vina este explicita sau implicita, reala sau imaginara, motivata sau voit confuza in determinatiile sale; o tenace cultivare a incertitudinii, sporita, aceasta, de indeterminarea, abil calculata, a intrigii sau de friabilitatea personajelor care lasa loc liber manifestarii plurale a ideii. Stilistic, Leonida Teodorescu este un fin tehnician al misterului si al dinamicii dialogale. Cele trei cicluri ce compun volumul Echinox (1981) sint o suma a motivelor care acorda pregnanta dramaturgiei lui Leonida Teodorescu: vinovatia si incertitudinea, paralel cu complicitatea calau-victima si cu o existenta sublima in absurdul ei (Rtpa albastra, Barca pe valuri, Frunze galbene pe acoperisul ud, Podul fara felinar), solitudinea constiintei lucide (Evadarea) si a vinovatului nevinovat (Fortul), interferenta planurilor care fac imposibila delimitarea ferma intre invingator si invins, urmaritor si urmarit, vinovat si calau (Cine a fost Adam?, Dialog nocturn, Echinox, Amurguri scurte, amurguri lungi). Celor trei directii li se pot adauga Alex, Excelsior, Crivatul de seara.
Ploaia si anchetatorul. Cabana, Vintul suferintei noastre. Cina cea de taina s.a. In registru comic, Leonida Teodorescu esueaza (Norandina): in ciuda farmecului creat de situatiile absurde, substanta preponderent tragica a autorului respinge ludicul. Reluarea motivelor dramatice in proza ofera un produs hibrid, obositor - Motelul (1980). Axat pe complexele confuze ale unei tinere si frumoase actrite. Sabina, oscilind - cu dezabuzare sau anxietate - intre siguranta cuceritor-trufasa a lui Adi si cea sobru-intelectuala a lui Vlad, romanul este cariat de un triplu abuz: de superflue detalii comportamentale, de flash back-uri (menite a configura integral psihologiile, dar sfirsind prin a le indetermina o data mai mult) si de fraza sincopata, derutanta dar gratuita. Cintecele barbare pot fi citite (si regizate, chiar) ca o piesa intr-un act: o petrecere familiala, privita din mai multe unghiuri, cu ochi expresionist sau suprarealist si exprimata in tonalitati fie tandre, fie, mai ales, caustice, intr-un spirit ironic, conturind atmosfera tocmai prin dezagregarea imaginilor. Dramaturgia lui Cehov este un studiu de profesionist, cumulind puncte de vedere dintr-o bibliografie intinsa, interesat in egala masura de tehnica epica si dramatica, de substanta umana si de semnificatiile istorico-estetice ale obiectului. Intelegind „fenomenul Cehov" nu atit ca o suma de calitati ale literaturii anterioare operei si nici ca o suma de premise pentru literatura ulterioara acesteia, Leonida Teodorescu analizeaza creatia dramatica a lui Cehov ca un moment autonom, o structura cu totul proprie si consumata ca atare o data cu sine. Relatiile dintre epica si primele lucrari dramatice (Preistoria dramaturgiei cehoviene), analiza Revizorului (Prefata dramaturgiei cehoviene), apoi abordarea celor doua mari zone teatrale cehoviene, de pina la 1891 si de dupa 1895, analiza spiritului comic si a substantei tragice prin rasturnarea ordinii si, respectiv, prin prabusirea ordinii valorilor, - confera unitatea volumului. Ceea ce nu se intimpla cu eseurile din volumul Catharsis (1981) unde demersul de tip didactic genereaza, deopotriva, calitatile (exactitatea, fundamentul istoric si teoretic) si deficientele (cenzura speculativului, lipsa omogenitatii ansamblului) unui sistem neinchegat. Se detaseaza, aici, paginile dedicate dramaturgiei lui Puskin.
OPERA:
Frunze galbene pe acoperisul ud, teatru, Bucuresti, 1969;
Dramaturgia lui Cehov, Bucuresti, 1972;
Podul fara felinar, teatru, Bucuresti, 1974;
Dramaturgia lui Puskin, in voi. Studii despre Puskin, Bucuresti, 1974;
Ctntece barbare. Bucuresti, 1980;
Motelul, roman, Iasi, 1980;
Excelsior, teatru, Bucuresti, 1981;
Echinox, teatru, Bucuresti, 1981;
Catharsis, eseuri. Cluj-Napoca, 1981;
Povesti despre Irina, Bucuresti, 1985.
|
REFERINTE CRITICE:
D. Sarara, Al treilea gong, 1973;
V. Bradateanu, Viziune si univers in noua dramaturgie romaneasca, 1977;
Mira Iosif, in Teatrul, nr. 9, 1977;
V. Silvestru, A. Martin, R. Popescu, L. Fulga, FI. Tornes, S. Titel, M. Ciobanu, in voi. Echinox, 1981;
C. Cublesan, in. Steaua, nr. 12, 1980;
Romania literara, nr. 16, 15 apr. 1982;
R. Diaconescu, in Ramuri, nr. 5, 1982;
M. Ghitulescu, O panorama;
Al. Fridus, in Convorbiri literare, nr. 1, 1986.
|
