Leonida Plamadeala biografia
Leonida Plamadeala opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
PLAMADEALA Leonida, se naste la 17 nov. 1926, comuna Stolniceni-Lapusna (azi in Republica Moldova).
Prozator si eseist.
Fiul lui Vasile Plamadeala, cintaret bisericesc si muncitor, si al Elisabetei (n. Pojoga).
Scoala primara in comuna natala (1933-l937); Seminarul Teologic, inceput la Chisinau si continuat la Bucuresti (1937-l945); Facultatea de Teologie din Bucuresti (1945-l948), anul P/ si licenta, la Cluj (1949).
Condamnat in contumacie de catre Tribunalul Militar din Bucuresti (pe motivul: uneltire impotriva sigurantei statului), se refugiaza in localitati din tara, fiind prof. de limba romana la scoli miniere din Baia Mare (1948-l949), prof. la scoli monahale, la manastirile Slatina si Risca (1950-l959). Detinut politic la Jilava (1954-l956), apoi muncitor necalificat, economist-sef la fabrica de mase plastice din Bucuresti (1962-l968), secretar-sef al Institutului Teologic din Bucuresti (1968). Studii pentru doctor la Oxford (1968-l970), finalizate cu teza Biserica slujitoare in gindirea occidentala (1970, in limba engleza) si la Bucuresti, cu teza Biserica slujitoare in gindirea orientala (1971), ambele editate in volum in .
Episcop vicar patriarhal (1970-l980); rector al Institutului Teologic din Bucuresti (197l-l973), episcop de Buzau (1980-l982), din 1982, mitropolit al Ardealului, luindu-si prenumele de Antonie. Membru in Comitetul Central si in Comitetul Executiv al Consiliului Mondial al Bisericilor, cu sediul la Geneva; membru in Consiliul Consultativ al Conferintei Bisericilor Europene; reprezentant al bisericii romanesti pentru problemele externe s.a. Debut editorial cu romanul Trei ceasuri in iad (1970), marcat de amintirea perioadei de detentie.
Colaboreaza la Telegraful roman (unde este, din 1982, presedintele comitetului de redactie). Tribuna, Luceafarul, Romania literara etc. si in revista de teologie. in afara numeroaselor studii de stricta specialitate.
Publica Dascali de cuget si simtire romaneasca (1981), Nume si fapte din istoria culturii romanesti (1983), Pagini dintr-o arhiva inedita (1984), Lazar Leon Asachi in cultura romaneasca (1985), si alte culegeri de documente de real interes pentru istoria literaturii romane.
Romanul Trei ceasuri in iad (1970) indica aplecarea lui Leonida Plamadeala spre naratiunea de tip parabolic, unde implicatiile etice sint filtrate printr-o experienta dura si sublimate intr-o retorica ce nu elimina speculatia si intentia demonstrativa. intr-un orasel german, la finele celui de-al doilea razboi mondial, eroul. Anton Adam, trece printr-o chinuitoare identificare cu el insusi. Dupa o operatie de chirurgie estetica, el se intoarce in orasul natal cu infatisarea complet schimbata, medicul nazist Murnau avertizindu-l si asupra transplantarii memoriei vsale intr-un corp strain. Protagonistul traieste cosmarul acestei dedublari intre sine/infatisare. Prietenii, mama, logodnica nu-l recunosc si-l resping. Motivul „lumii pe dos" (actiunea se petrecere in spatiul unui univers concentrationar) amplifica drama individului, reeditind, in conditiile istoriei contemporane, mitul eristic.
Anton Adam, alias „Herr Professor Gast", dispare in chip tragic, lasind in urma lui sentimentul pustiitor al unei culpabilitati colective. Crima si lasitatea sint semnele unei orinduiri tiranice, in care individul e mutilat sau strivit. Planul realist, cu referiri istorice precise, interfereaza in proza lui Leonida Plamadeala cu planul speculativ si imaginar-fantastic. Modalitatea eseistica, in care naratiunea aluneca, nu face decit sa potenteze momentele epice si analiza psihologica, aceasta amintindu-l pe V. Papiiian, prin predilectia pentru insolit si monstruos. Eseul este, de altfel, ipostaza familiara a scrisului lui Leonida Plamadeala, insumind si pagini publicistice, de oratorie patristica s.a. Unele contributii sint adunate in volumul Dascali de cuget si simtire romaneasca (1981), inchegind „o adunare solemna de chipuri de oameni mari ai culturii noastre, de mari patrioti".
Conditionarile in ambele sensuri dintre spiritul romanesc si „spiritualitatea crestina ortodoxa" fac obiectul unor studii documentare despre aportul clerical la crearea limbii noastre literare si la perseverarea unitatii de neam. Autorul urmareste diversele traduceri ale Bibliei, soarta invataturilor lui Neagoe Basarab (in care vede o expresie a „umanismului ortodox"), precum si citeva figuri marcante ale trecutului national (Chesarie de Rimnic, Gh. Lazar, A. Saguna, Gh. Sincai. Gh. Asachi s.a). Pe aceeasi linie restitutiva, Leonida Plamadeala dedica un triptic primului patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, la baza caruia se afla arhiva personala a lui Miron Cristea, descoperita din intimplare la manastirea Antim. Astfel, Pagini dintr-o arhiva inedita (1984), Romanii din Transilvania sub teroarea regimului dualist austro-ungar (1867-l918) dupa documente, acte si corespondente, ramase de la Elie Miron Cristea (1986) si Contributii istorice privind perioada 1918-l939 (Miron Cristea), 1987, intereseaza si istoria literaturii romane, ca si scrierile lui Lazar Leon Asachi, acest iluminist moldovean, contemporan al Scolii ardelene (Lazar Leon Asachi in cultura romaneasca, 1985).
Scrise cu smerenia prelatului, dar si cu siguranta eruditiei, textele de pledoarie culturala ale lui Leonida Plamadeala au nerv si patos, ele fixind - si pe aceasta dimensiune - locul autorului in galeria marilor noastre fete bisericesti.
OPERA:
Trei ceasuri in iad, roman. Bucuresti, 1970;
Clerici ortodocsi, ctitori de limba si cultura romaneasca. Bucuresti, 1977;
Dascali de cuget si simtire romaneasca. Bucuresti, 1981;
Nume si fapte din istoria culturii romanesti. Bucuresti, 1983;
Pagini dintr-o arhiva inedita. Documente literare, Bucuresti, 1984;
Lazar Leon Asachi in cultura romaneasca. Sibiu, 1985;
Romanii din Transilvania sub teroarea regimului dualist austro-ungar (1867-l918) dupa documente, acte si corespondente, ramase de la Elie Miron Cristea, Bucuresti, 1986;
Contributii istorice privind perioada 1918-. Bucuresti, 1987.
|
REFERINTE CRITICE:
Al. Stefanescu, in Luceafarul', nr. 24, 1970;
Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 10,1970;
Viola Vancea, in Romania literara nr. 28,1970;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 6, 1970;
N. Manolescu, in Luceafarul, nr. 27, 1970;
D. Mutascu, in Saptamina, nr. 3001, 1970;
L. Grasoiu, in Ateneu, nr. 1, 1971;
M. Diaconescu, in Romania literara, nr. 29, 1981;
M. Ungheanu, in Luceafarul, nr. 6,1982;
M. Muthu, in Steaua, nr. 2, 1982;
C. Crisan, in Cronica^ nr. 31, 1982;
P. Mihail, in Revue des Etudes Sud-Est Europaennes, nr. 3, 1982;
T. Vedinas, in Tribuna, nr. 37, 1982;
V. Mihoc, in Mitropolia Ardealului, nr. l-3, 1982;
D. Mutascu, in Telegraul roman, nr. 37-38, 1981;
I.D. Balan, in Contemporanul, nr. 3, 1985;
C. Argatu, in Luceafarul, nr. 2, 1985;
D. Ciachir, in Tribuna, nr. 8, 1985;
A.I. Brumam, in Astra, nr. 3, 1985;
M. Anghelescu, in Transilvania, nr. 3,1985;
Gh. Bulgar, in Steaua, nr. 12, 1985;
G. Munteanu, in Romania literara, nr. 11, 1986;
M. Anghelescu, in Transilvania, nr. 7, 1986;
T. Vedinas, in Steaua, nr. 7, 1986;
I.D. Laudat, in Convorbiri literare, nr. 8, 1986;
V. Candea, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 2-3,1986;
Al. Dutu, in Romania literara, nr. 36, 1986;
N.A. Ursu, in Cronica, nr. 15, 1986;
I. Ghetie, in Limba romana, nr. 5, 1986;
P. Cornea, in Manuscriptum, nr. 1, 1987;
I. Dur, in Transilvania, nr. 5, 1987;
A.I. Brumam, in Astra. nr. 9, 1987.
|
