Leon Levitchi biografia
Leon Levitchi opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
LEVITCHI Leon, se naste la 27 aug. 1918, comuna Edinesti, judetul Hotin. Basarabia - moare in 16 oct. 1991, Bucuresti.
Traducator si eseist.
Fiul lui Dimid Levitchi, preot, si al Zinoviei (n. Ghirlea), invatatoare.
Liceul la Hotin (1929-l937); Facultatea de Litere, sectia Engleza, a Univ. din Bucuresti (1937-l941), unde face, in continuare, cariera universitara (pensionat in 1980, cu titlul de prof.).
Debuteaza in 1946 cu traduce romanului Balaurul de Upton Sinclair, in co-lab. cu Dan Dutescu.
Redacteaza dictionare, gramatici normative si manuale de limba engleza si traduce din autori dintre cei mai diversi: Th. Dreiser, J. Swift, Shakespeare, A. I. Morton, Ch. Marlowe, R. W. Emerson etc. ingrijeste (impreuna cu Tudor Dorin) o Antologie de poezie americana de la inceputuri pina azi (I-II. 1977-l978) si Antologia poeziei engleze de la inceputuri pina azi (I-IV, 1980-l984).
A publicat un volum de Studii shakespeareiene (1976). Numele lui este insa legat in primul rind de faptul ca a inzestrat cultura romana cu o editie „integrala", in unsprezece voi., a pieselor lui Shakespeare (in cele mai bune versiuni romanesti, datorate unor nume ilustre ale literaturii romane), reluata in anii '80 ca editie critica si ajunsa pina la volum VII. Premiul Uniunii Scriitorilor (1976).
L.este, poate, cel mai cunoscut dintre anglistii romani de dupa razboi. intr-o perioada cind disciplina amintita nu depasise inca faza pionieratului, el s-a dedicat cu o remarcabila putere de munca alcatuirii dictionarelor si gramaticilor normative de care cultura noastra ducea mare lipsa in anii '50-'60, cit si elaborarii unor manuale si indreptare practice pentru studierea limbii engleze, devenite celebre in epoca. In paralel, lucreaza ca traducator, talmacind proza lui Upton Sinclair, J. Swift sau Theodore Dreiser, teatrul lui Sheridan si ulterior al lui Shakespeare.
Preia conducerea colectivului care realizeaza traducerea integrala a operei shakespeariene in romaneste. In jurul acestui proiect ambitios, dus la bun sfirsit cu exemplara daruire profesionala, se incheaga o remarcabila scoala de anglistica, alcatuita din individualitati puternice, inzestrate cu incontestabil talent: Dan Dutescu, Mihnea Gheor-ghiu", V. Stefanescu-Draganesti, Dan Grigo-rescu, Tudor Dorin, mai tirziu A. Bantas. in anii '80, Leon Levitchi relanseaza seria de Opere complete shakespeariene, de data aceasta intr-o editie critica de mare tinuta stiintifica, pentru care scrie prefete, cronologii si note explicative, facind inca o data dovada vastei sale informari in domeniul shakespeareologiei, a stilului de gindire disciplinat, a probitatii filologice si -in talmacirile cu care contribuie - a inzestrarii cu har poetic. Prin editarea acestei serii critice, prin studiile publicate in revistele universitare si prin volumul Studii shakespeareiene (1976), Leon Levitchi devine cel mai cunoscut shakespearolog roman contemporan.
Volumul contine in special observatii asupra lexicului si stilului dramaturgului elisabetan, dar si incercari de sorginte comparatista menite sa stabileasca filiatii, in special in interiorul literaturii britanice (Shakespeare - Bacon, Shakespeare - Ben Jonson, Shakespeare - Coleridge). Un indrumar pentru traducatorii din limba engleza in limba romana (1975), cu finalitate didactica, cuprinde indicatii utile referitoare la dificultatile de care se poate izbi traducatorul, de la elementul cel mai simplu al traducerii (cuvin-tul), pina la cel mai complex (stilul). in general, chiar si atunci cind gloseaza pe teme literare Leon Levitchi isi tradeaza interesul pentru problemele de limba si stil.
A mai publicat, in tara si peste hotare, echivalari izbutite din poezia romana clasica, pastrind metrica si rimele originalelor. Autor de cursuri universitare si manuale scolare, Leon Levitchi publica in 1985 primul volum al unei Istorii a literaturii engleze si americane, conceputa tot in functie de parametrii discursului didactic si avind meritul de a fi prima sinteza autohtona de acest fel.
A contribuit la cunoasterea limbii si literaturii engleze si prin lectiile si prelegerile tinute la posturile nationale de radio si televiziune.
OPERA:
indrumar pentru traducatorii din limba engleza in limba romana. Bucuresti, 1975;
Studii shakespeareiene, Cluj-Napoca, 1976;
O istorie a literaturii engleze si americane, I, Cluj-Napoca, . Traduceri: U. Sinclair, Balaurul, in colab. cu D. Dutescu, Bucuresti, 1946;
Th. Dreiser, O tragedie americana. Bucuresti, 1954;
J.Swift, Calatoriile lui Gulliver,Bucuresti, 1956 (ed. noua, 1983);
W. Shakespeare, Mult zgomot pentru nimic, Bucuresti, 1956;
idem, Henric al IV-lea (partea a Ii-a), Bucuresti, 1957;
idem, Troilus si Cresida, Bucuresti, 1960;
idem, Timon din Atena, in colab. cu D. Dutes-cu, Bucuresti, 1960;
idem, Furtuna, Bucuresti, 1963;
idem, Hamlet, in colab. cu D. Dutescu, Bucuresti, 1964;
idem, Antologie bilingva, in colab. cu D. Dutescu, Bucuresti, 1964;
A. L. Morton, Utopia engleza. Bucuresti, 1958;
Chr. Marlowe, Tragica istorie a doctorului Faust, Bucuresti, 1964;
R. W. Emerson, Eseuri, Bucuresti, 1968;
Beowulf, in colab. cu D. Dutescu, Bucuresti, 1969;
Balade engleze. Bucuresti, 1970;
Ph. Gosse, Istoria pirateriei. Bucuresti, 1975;
Antologie de poezie americana de la inceputuri pina azi, in colab. cu T. Dorin, I-II, Bucuresti, 1977-l978;
M.Eminescu, Poems, Bucuresti, 1978;
Antologia poeziei engleze de la inceputuri pina azi, in colab. cu T. Dorin, I-IV. Bucuresti, 1980-l984;
G. Cosbuc, Poems, Bucuresti, 1980;
Romanian Folk Ballads, Bucuresti, 1980;
O. Goga, Poems, Bucuresti, 1982;
W. Shakespeare, Opere complete, ed. critica, l-VII, Bucuresti, 1982-l988;
J. Swift, Calatorule lui Gulliver. Povestea unui poloboc si alte satire, in colab. cu A. Brezianu, Bucuresti, 1985;
Like Diamonds in the CoalAsleep: Seleaions from 20th Century Romanian Poetry, in colab. cu A. Bantas, D. Dutescu, Bucuresti, 1985;
Chr. Marlowe, Teatru, in colab. cu A. Bantas, Bucuresti, 1988.
|
REFERINTE CRITICE:
D. Grigorescu, in Secolul 20, nr. 1l-l2,1977;
N. Harsanyi, in Orizont, nr. 32, 1985.
|
