Irina Petras biografia
Irina Petras opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
PETRAS Irina, se naste la 27 nov. 1947, Chirpar, Sibiu.
Critic literar si eseista.
Fiica lui loan Pavel Petras si a Anei (n. Ganea), functionari. Casatorita cu Petru Poanta. Liceul Teoretic din Agnita (absolvit in 1965).
Facultatea de Filologie a Univ. din Cluj (promotia 1970).
Profesor de limba romana la Liceul Pedagogic din Zalau (1970-l971), Liceul teoretic din Agnita (197l-l972), Liceul „Ady-Sincai" din Cluj-Napoca (1973-l975). Asistent univ. la Catedra de limba romana pentru straini. Facultatea de Filologie din Cluj (1976-l985). Bibliografia Biblioteca Judeteana Cluj (1985-l989).
Doctor in litere (1980) cu o teza despre Camil Petrescu, prozatorul.
Debuteaza cu poezii in Luminita (1957), cu critica literara in Nazuinta, Zalau (1970).
Debut editorial cu Proza lui Camil Petrescu (1981), urmat de Un veac de nemurire: Mihai Eminescu, Veronica Miele, Ion Creanga (1989).
Colaboreaza cu cronici literare, eseuri, recenzii, traduce din franceza si engleza la Steaua, Tribuna, Transilvania, Ateneu, Orizont, Astra, Vatra, Ramuri, Romania literara. Contemporanul, Echinox, Biblioteca etc. A semnat „Cronica traducerilor" la Steaua (1981 -l985). Coautoare la manualele pentru studenti straini, editate de Univ. ,3abes-Bolyai" din Cluj-Napoca (Limba romana pentru invatamintul medical. Limba romana pentru invatamintul universitar. Pretexte pentru conversatie. Exercitii lexicale, Teste suplimentare) intre 1976 si 1985.
Irina Petras este autoarea unei cercetari de substanta dedicata prozei lui Camil Petrescu, reluata peste ani, intr-o alta tonalitate a expresiei eseistice. Preferinta sa pentru lectura comparatista este sustinuta de o minutioasa ancorare in domeniul teoriei literare. Eruditia discursului sau critic ofera adesea incursiuni revelatoare prin opere franceze si romanesti, fiind permanent ghidata de nevoia acuta de a cunoaste si a defini.
Astfel, in opera lui Camil Petrescu, personajele sint abordate din perspectiva privirii creatoare, natura este considerata ca fiind un non-loc „prin care treci fara sa-l intemeiezi si fara sa te intemeieze", iar descrierile sale „sint ancore delicate in real". Autorul este interpretat cu o ponderata masura critica. Eseista apreciaza ca lui Camil Petrescu „ii lipseste dimensiunea ludica si ironica, poate chiar umorul", dar el este remarcabil in arta detaliului si a rememorarii, in analiza hiperlucida a experientei. Prin multiple asumari, delimitari si reconfigurari ale opiniilor critice, eseul devine in cele din urma o „schita pentru un portret posibil", deosebit de util unei receptari modeme. Irina Petras considera ca arta ramine „o incercare de a da chip unui adevar ideal", dovedind inca o data prezenta unui spirit dinamic insetat de teoretizarea actului creator. Prin Un veac de nemurire: Mihai Eminescu, Veronica Miele, Ion Creanga (1989), Irina Petras initiaza o re-citire a clasicilor, constienta ca aceasta intreprindere „este o poarta a labirintului". Analiza operei eminesciene porneste de la criteriul romanitatii inteleasa ca deschidere catre tot, fara a ocoli aspectele tipic romantice. Se retine descrierea zonelor de semnificatie adesea divergente, ale unor teme si motive comune la Mihai Eminescu, G. Bacovia si Al. Macedonski.
Irina Petras afirma ca lirica eminesciana inclina vadit spre formele noomorfice ale pasiunii, spre o relatie a eului cu lumea in termenii trionticitatii persoanei, eseista uzind inteligent de termeni sugestivi preluati din filosofie si din psihologie. Daca Veronica Miele este inclusa in volum mai mult din considerente biografice, lui Ion Creanga i se rezerva, cum era si firesc, o analiza ampla sustinuta de comparatii edificatoare cu arta lui Mihail Sadoveanu sau a lui Ion Neculce. Cele mai interesante reconsiderari dezvaluie in opera lui I. Creanga „un trecut reinviat hipotipotic", un spatiu considerat ca fund de la sine binecunoscut si care, deci, nu are nevoie de descriere, numeroase portrete construite pe coordonate morale, centrate asupra tipului gospodarului sau confuzia „stranie si amuzanta" dintre real si fantastic. Irina Petras s-a impus, astfel, inca de la primele carti publicate, ca o voce autentica in eseistica romaneasca, mai ales prin recursul la interferenta stiintelor in spirit comparatist, prin fundamentari teoretice ample si prin viziunea integratoare.
OPERA:
Proza lui Camil Petrescu, Cluj-Napoca, 1981;
Un veac de nemurire: Minai Eminescu, Veronica Miele, Icn Creanga, Cluj-Napoca, 1989.
|
REFERINTE CRITICE:
M. Mihaies, in Orizont, nr. 9, 1982;
V. Leon, in Echinox, nr. 8-9, 1982;
Z. Diaconescu, in Astra, nr. 1, 1983;
G. Glodeanu, in Tribuna, nr. 40, 1989;
Al. Pini, in SLAST, nr. 31, 1989;
C. Cublesan, in Steaua, nr. 8, 1989.
|
