Irina Eliade biografia
Irina Eliade opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
ELIADE Irina, se naste la 5 febr. 1920, Ploiesti - moare in 24 sept. 1998, Bucuresti. Traducatoare si prozatoare.
Fiica lui Petru Hanciu, economist, si a Mariei (n. Stefanescu).
Studii liceale la „Institutul Pompilian" din Bucuresti (absolvit in 1938); Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1939-l943); licenta magna cum laudem specialitatile lb. franceza lb. engleza; in 1945 absolva Institutul Pedagogic Universitar. Translator si traducator la Ministerul Afacerilor Externe (1946-l948); prof. la diferite scoli bucurestene (1948-l953); cariera uni v. la catedra de lb. si literatura franceza a Facultatii de Lb. Straine a Univ. din Bucuresti, de unde se pensioneaza in 1975; interpret la Misiunea Romana de Ia ONU (1963-l965).
Debuteaza la cenaclul Sburatorul (1947) cu romanul Linie moarta, premiat, dar nepublicat pina astazi. Debutul editorial se produce abia in 1965, cu traduce unui roman de Camille Lemonnier. Revine la proza originala, dupa ce publica alte traduce din Maupassant, Gide, Malraux, Colette, Huxley si eseuri de traductologie si literatura universala, abia in 1987, cu volum de nuvele Ziduri, ferestre, gradini.
A realizat cursuri univ. si un eseu, insotit de traduce si comentarii, despre Marcel Proust (1974).
Destinul literar al Irinei Eliade poate fi asemuit cu un zborfrint: romanul ei Linie moarta, premiat in 1947 la cenaclul Sburatorul de un juriu din care faceau parte Vladimir Streinu, Serban Cioculescu, Camil Petrescu s.a., a ramas nepublicat, ca o consecinta a schimbarii regimului politic.
Vazindu-si blocat accesul la marea literatura, se consacra unei cariere academice si traducerilor literare. Tine cursuri de traductologie si elaboreaza studii (se remarca Marcel Proust, 1974) si eseuri, publicate prin reviste sau multicopiate, in care gloseaza pe probleme teoretice si practice ale traducerii literare. Concomitent, publica echivalari de mare acuratete filologica, nelipsite de har, din scriitori francezi si englezi alesi oarecum la infimplare: Colette, Gide, Malraux, Huxley.
Desi publica sporadic proza scurta in diverse reviste literare, debutul in volum ca prozatoare se produce abia in 1987, cu Ziduri, ferestre, gradini. Delicatele nuvele din acest volum trec aproape neobservate, desi iesisera in arena insotite de recomandarea calduroasa a lui Stefan Augustin Doinas, care apreciaza viziunea lor originala, reflectarea unei pregnante personalitati. in jurul unor minuscule nuclee epice, Irina Eliade tese o pinza complexa de sugestii, sensuri si ambiguitati voite, menita sa absoarba cititorul intr-o realitate secunda, peste planul careia se suprapune lumea perceptibila senzorial. Influenta prou-stiana este usor decelabila, dar rafinatele disectii ale constiintelor, inclinarea spre teme si motive artistice, volutele savante ale dialogului trimit gindul la Henry James, iar ambientul si tipologia il sugereaza pe romancierul G. Calinescu.
O proza a intamplarilor marunte, de mare acuitate a observatiei, cu neprevazute adincimi filosofice, in care se insinueaza, natural, nostalgia, obsesia scurgerii timpului si mirarea produsa de dimensiunea fantastica a cotidianului.
OPERA:
Marcel Proust, eseu, antologie, comentarii. Bucuresti, 1974;
Ziduri, ferestre, gradini, nuvele, Bucuresti, . Traduceri: C. Lemonnier, Sfirsitul familiei Rassenfosse, Bucuresti, 1965;
G. de Mau-passant. Povestiri, Bucuresti, 1966;
A. Gide, Scoala femeilor. Robert, Bucuresti, 1968;
Colette, Hoinara. Duo, Bucuresti, 1969;
A. Gide, Tezeu. File de toamna, Bucuresti, 1971;
A. Huxley, Orb prin Gaza, Bucuresti. 1974;
A. Malraux, Oglinda de la hotarul ceii. Lazar, Bucuresti, 1978;
Colette, Sido. Circeii de vi(a, Bucuresti, 1982. |
REFERINTE CRITICE:
Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 37, 1987;
D. R. Stanescu, in Viata Romaneasca, nr. 12, 1987;
Silvia Udrea, in Vatra, nr. 12, 1987.
|
