Iovian Tudor Ion opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
| Referinte critice: "Ion Tudor Iovian scrie o proza eminamente lirica, cu accente expresioniste ce nu sunt simple efecte de lecturi poetice sistematice, dar tin de natura psihologica a poetului si de obsesiile reflexivitatii sale." (Laurentiu Ulici, "Romania literara", 9 febr. 1984) "Un poet remarcabil, subtil, original este Ion Tudor Iovian () Vom gasi mereu Ia Iovian, pe de o parte, motivele care definesc frumusetea ca pe o agresiune, ca pe o crima, si pe de alta parte, mijlocul aproape scenic in care este infatisata drama launtrica () frumusetea are un trup in care poetul isi infige carnea si-i distruge geometria, rascolindu-i maruntaiele. in care atitia poeti au disparut, ca si el insusi, tras inauntru de o teribila forta; frumusetea are falci, e devoratoare etc. Exista insa aici ceva mai mult: o identificare a idealului cu realul, a frumusetii cu o realitate exterioara, «burgheza», care pina la urma ne dezvaluie natura conflictului spiritual si moral: este conflictul dintre generalul Aupick si Baudelaire, dintre spiritul bornat. cazon, stupid si poet. Semne ale lui sunt risipite peste tot in versurile lui Iovian. Desi are cultul frumusetii, ar dori sa razuie fardul realitatii pina la os. cu cutitul de bucatarie: tentatia e deci in fond dubla: sa-si conserve idealul si sa cunoasca realul, sa se retraga din calea agresiunii si sa-i faca fata pina la capat. Curios e ca, in pofida acestor imagini contrastante si violente. Iovian ne face mai curind impresia unui anxios si retractil, suflet melancolic, absent" (Nicolae Manolescu. "Romania literara". II febr. 1988) "Poetica sa energica, artagoasa chiar prin grandilocventa, s-a sublimat intr-o melancolie creativa in care regasim proiectul mitic al poeziei in confruntare cu moartea, proiect. in fond. al vampirismului vocatiei si al poemului-jertfelnic, imers insa intr-o idila funesta ce nu-si mai clameaza prigoana." (Al. Cistelecan. "Cronica". 29 apr. 198S) "Spatiul poetic configurat de Ion Tudor Iovian se afla, intr-un anumit fel. la confluenta tuturor contrariilor, in masura in care poetul, nerefuzind ispita paradoxului, isi expune cu suficienta fervoare si luciditate nelinistile si angoasele, fara a deturna insa anxietalea in geometrie textuala ori in utopie a redemptiunii poetice () Ion Tudor Iovian se remarca mai cu seama prin sinceritatea reculeasa a dictiunii si prin vizionarismul discret al imaginilor. Creator de viziuni dar si de atmosfera, poetul locuind «sub cerul de catran» isi asuma claustrarea ca stare constitutiva a fiintei, travestindu-si suav iluziile in revolte si idealurile in sarcasm eterat." (Iulian Boldea. "Vatra", nr. 6/1996) |
