Iosif Pietrari biografia
Iosif Pietrari opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
PIETRARI Iosif Dumitrescu (pseudonimul lui Iosif Dumitrescu), se naste la 19 mart. 1899, comuna Pietrari, judetul Dimbovita.
Poet.
Fiul lui Constantin Saru (preschimbat Dumitrescu), notar comunal, si al Filofteiei (n. Coman).
Absolvent al Scolii normale din Bucuresti (1920). invatator si inspector general scolar.
Director al ziarului Suflet de taran (Tirgu Jiu, 1932). Debut in revista Graiul Dimbovitei (Tirgoviste), .
Alte colab. la: Boabe de griu, Orizont, Curentul literar, Orientari, Ancheta, Universul literar, Gorjanul, Luceafarul, Transilvania.
Debut editorial cu volum Scrisori de primavara (1934), caruia i-au urmat Amintiri (1935), Departari (1935), Poeme cu livezi (1937), Poeme cu vin si haiduci (1939), Scrisori pentru poeti (1939), Tepi cu adresa (1939), Ne fac dojana grea strabunii (1940), Carte cu eroi (1942), Spre zapezi (1943). Versuri pentru copii: Din tara lui April (1972).
Un program traditionalist fara echivoc sta la baza intregii creatii a lui Iosif Pietrari, care afirma inca din volumul de debut legatura organica cu „tot poporul", idealul simplitatii si claritatii clasice a expresiei: „Scriu de-a dreptul pe-nteles",
„Ce gindesc stiu cum sa spui,
Tot poporul sa-n-teleaga,
Ca-s din radacina lui -
Si mi-e draga". |
Caracterizat de autorul insusi drept „limpede si indraznet", versul sau este astfel doar in sensul unei anumite „sinceritati" a rostirii; caci, sub raport estetic, el e mai degraba cuminte, adesea chiar stingaci, nereusind sa evite decit rareori locurile comune si poncifele traditionalismului. „Catunul cu basme-n chimir", „Cosinzeana blonda-a lunii", „a inimii otava", plugarul „sirguitor" intrind in „templul ierbii", un „Mos Gheorghe [care] ara cu un cal / Pe iia primaverii" - sint asemenea clisee din arsenalul unui samanatorism anacronic. Nu lipseste nici motivul liric al „dezradacinarii" in „cetatea" cu „strazi intunecate", contrastind cu satul copilariei idilice, sau nostalgia pentru „trecutul nostru cel istet".
Mai convingatoare prin energia tonului (amintind de A. Cotrus) si un anume pitoresc - desi prea anecdotice si retorice - sint Poemele cu vin si haiduci (1939). Figuri ale istoriei nationale si fapte de eroism sint evocate si invocate, de asemenea, in versurile declamatorii din Ne fac dojana grea strabunii (1940), marcate de evenimentele dramatice prin care trecea tara in acel moment. Cu putine exceptii (printre care si citeva pasteluri in acelasi stil traditionalist), textele din celelalte volume nu depasesc nivelul simplei versificari jurnalistice.
OPERA:
Scrisori de primavara, versuri,
'lirgoviste. 1934;
Amintiri, versuri, Tirgoviste,
1935;
Departari, versuri. Tirgoviste, 1935;
Poeme cu livezi, Tirgoviste, 1937;
Poeme cu vin
si haiduci. Bucuresti, 1939;
Scrisori pentru
poeti, versuri, Bucuresti, 1939, Tepi cu adresa,
versuri, Tirgoviste, 1939;
Ne fac dojana grea
strabunii, versuri. Bucuresti, 1940;
Carte cu
eroi. Bucuresti, 1942;
Spre zapezi. Bucuresti,
1943;
Din tara lui April, versuri pentru copii.
Bucuresti, 1972;
Scrisori de primavara, versuri,
cuvint inainte de G.G. Ursu, Bucuresti, 1972.
|
REFERINTE CRITICE:
A. Goci, in Romania
literara, nr. 34, 1972;
M. Iorgulescu, in
Luceafarul, nr. 38, 1972.
|
