Ionel Teodoreanu biografia
Ionel Teodoreanu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
TEODOREANU Ionel, se naste la 6 ian. 1897, Iasi -m. 3 febr. 1954, Bucuresti.
Prozator.
Frate cu Al. O. Teodoreanu .
Sotul prozatoarei Stefana Velisar-Teodoreanu .
Fiul lui Osvald Teodoreanu, avocat, si al Sofiei (n. Muzicescu), prof. la Conservatorul din Iasi. Scoala primara la Bucuresti (studiaza doi ani l'b. germana) si Iasi (1905-l909). Urmeaza Liceul Internat, apoi Liceul National din Iasi (1909-l916). In clasele mai mari i-a avut colegi pe Mihai Ralea , Demostene Botez , D. I. Suchianu si Mihai Sevastos . Profesor de limba romana i-a fost Calistrat Hogas , poreclit Mos Surtuc. intre 1916 si 1917 e mobilizat la o unitate militara din Botosani (momentul e consemnat in Bal mascat). In 1919 sustine examenele pentru trei ani de studii si obtine diploma de licentiat al Facultatii de Drept a Univ. din Iasi. Profeseaza avocatura la Iasi. Director al Teatrului National din Iasi (1930-l933).
Debuteaza in revista insemnari literare (1919), cu schita Bunicii. in aceeasi revista publica seria de poeme in proza intitulate Jucarii pentru Lily. Colaboreaza la Viata Romaneasca, Rampa, Adevarul literar si artistic. Hiena, Gindirea, Universul literar. Romania literara. Revista Fundatiilor Regale, Viata, Flacara etc. Debut editorial cu volum de povestiri Ulita copilariei (1923), urmat de romanele: La Medeleni, I-III, 1925-l927; Turnul Milenei, 1928; Bal mascat, 1929; Fata din Zlataust, I-H, 1931; Golia, MI, 1933; Craciunul de la Silvestri, 1934; Lorelei, 1935; Arca lui Noe, I-II, 1936; Secretul Anei Florentin, 1937; Funducul Varlaamului, 1938; Pravale-Baba, 1939; Tudor Ceaur Alcai, I-IV, 1940-l943; Hai-Diridam, 1945; La portile noptii, 1946; Zdrula si Puha, . Voi. de memorialistica si povestiri://» casa bunicilor (1938), intoarcerea in timp (1941) si Masa umbrelor (1946). Format in cercul „Vietii Romanesti", in preajma fascinantei personalitati a lui G. Ibraileanu („cel mai fermecator reprezentant al trecutei generatii"), Ionel Teodoreanu ramine „poetul adolescentei", formula restrictiva prin care se defineste mai degraba omul cu temperamentul lui decit opera inegala, dar originala prin semnele ascunse ale aventurii scriitorului in propriul lui necunoscut.
Cu cel dintii volum (Ulita copilariei, 1923) si, doi ani mai tirziu, cu trilogia La Medeleni (1925-l927), Ionel Teodoreanu si-a cistigat, relativ repede, o celebritate, impusa ulterior atit prin numarul mare de carti tiparite, cit si prin actiunea generoasa a unor critici exaltati in fata „veritabilului cortegiu de delicii" (Perpessicius ), inventariate cu ardoare in scrisul tinarului prozator. Nu e mai putin adevarat, pe de alta parte, ca scriitorul insusi stie sa utilizeze cu mare succes tehnica asa-zisului roman popular, cedind, la fel de repede, gustului pentru facil si romantic al unui public indragostit de colportaj si aventura sentimentala. Un drum pe care-si va crea singur numeroase si, uneori, insurmontabile dificultati. Considerat „cel mai neastimparat dintre copiii teribili ai literaturii noastre" si unul din „cei mai iscusiti ingineri hotarnici", care ne-a dat „una din cele mai fericite parcelari in materie de roman" (Perpessicius ), Ionel Teodoreanu va trebui sa infrunte de timpuriu nu numai valul elocintei ditirambice a recenzentilor de ocazie, dar si reticenta celor obositi de „potopul metaforic" si de „torentul de imagini" din paginile sale. Perpessicius chiar, dupa mai multe cronici, ele insele poeme ale admiratiei si fericite abdicari in fata „feericei compilari" a tinarului autor, se simte obligat, in 1928, sa indemne la o mai atenta „decantare a metaforei" si la o „mai gospodareasca economie a imaginilor" („fertilitatea aceasta asa de organizata, asa de abundenta se pune de atitea ori de-a curmezisul actiunii").
Cunoscind stilul excesiv de solemn al criticului, sugestia trebuie citita ca un avertisment: „nevolnicul entuziasm" de altadata a disparut si, o data cu el, bucuria descoperirii „pajistilor ceresti" din paradisul adolescentei. intr-un comentariu de ceremonii si false amabilitati, e surprinzatoare cascada de reprosuri, aduse, fara „retractari disimulate", autorului coplesit cu elogii in anii debutului. Ceea ce fusese, in La Medeleni (1925), „fintina de intinerire", e in 1928 „fintina paradisiaca" fara cintec; ceea ce fusese atunci „miraculoasa lectura", e acum o lectura „pindita de ritmuri nesustinute si de artificii stilistice de a doua mina" (lipsa de ton punind lecturii „plumb in aripi"); ceea ce era, din partea criticului, o „neprecupetita adeziune", e acum o subtila adnotare polemica. Roman al virstei, privite mai putin ca psihologie si mai mult ca acte reflexe motivate prin impresia spontana in fata miracolului vietii, trilogia e apreciata, as spune, din curiozitate. Mircea Eliade pune succesul de public pe seama „elementelor anestetice, streine de valorile literare, caduce", in timp ce personajele (Olguta, Danut si Monica) sint, in definitia lui P. Constantinescu , simple „scheme temperamentale" ce pun in lumina inconsistenta materiei psihice si inaptitudinea pentru compozitia epica. Ramineau, totusi, arta evocarii si atmosfera patriarhala, calitati esentiale ale unei opere de „exaltare lirica" si de incintatoare gratiozitati stilistice. in Turnul Milenei (1928), Perpessicius nu mai e multumit nici de cuceritoarea poezie, nici de pitorescul grandios sau de „misterioasele alcatuiri sufletesti". Deplinge pur si simplu lipsa actiunii (mirajele sint virtualitati) si marea sansa pierduta de romancier. Problema e deci una grava: a „lipsei de preferinta si de deciziune" pe care au remarcat-o in epoca si alti admiratori ai scriitorului. Romanul e fantastic si terifiant, plin de infirmi, degenerati, fantome, figuri dizgratioase, porniri instinctuale si obsesii erotice.
Vechiul neam al Bourestilor se stinge intr-o impecabila ereditate bolnava. Nebun si orb, Gheorghies e ingrijit cu devotiune de Milena, pe care o ucide intr-o dementiala dorinta de a-i fura ochii. Pentru Calinescu , romanul e un „vis urit, dizgratios". Pompiliu Constantinescu vede in cartile lui Ionel Teodoreanu o „gimnastica a fanteziei", si in trecerea la roman „o inaptitudine dezolanta". Excesiv de sever, in aparenta („Lectura romanelor d-lui Teodoreanu m-a coplesit cu o progresie a penibilului, marturisim, rar intilnita in proza noastra"), observatiile criticului referitoare la „senzatia de stare pe loc" (volumele sint variatiuni ale aceluiasi poem) si la „perlele de falsa calitate", nu fac decit sa anunte verdictul fara echivoc al lui G. Calinescu : „operele de o valoare durabila si adevaratele infaptuiri" ale prozatorului sint doar Ulita copilariei (1923) si primul volum din La Medeleni (1925). Restul cartilor ar fi „un amestec de stagnante insusiri si enorme cusururi" (locvacitate, bombasticism, placere „de a emite vorbe" etc), derivate din aceeasi falsa aplicare a poemului in proza la roman. Lipsa de progres a lui Ionel Teodoreanu nu era intiia oara observata. A spus-o eufemistic P. Constantinescu („Ionel Teodoreanu este un scriitor fericit, fiindca a ramas tot atit de tinar ca si in momentul debutului") si ca o tirzie consolare S. Cioculescu (Secretul Anei Florentin „a incheiat ciclul curbei gratioase si minore a operei lui Teodoreanu"). Ibraileanu insusi i-ar fi cerut admiratorului sau sa-i scrie fara flori, zarzari, curcubee si fructe, „un roman informativ, fara stil, fara frumusete, mizerabil, neglijent, in goana mare". Raspunsul la aceasta amicala provocare e Arca lui Noe (1936), roman antiliric, cel putin in intentia autorului. Subiectul, sugerind „arca singuratatii", e banal: un grup de turisti, alungati de canicula orasului, sint obligati sa accepte o scurta convietuire estivala la Borsec. Desi figuratia e numeroasa, ii lipseste cartii substanta epica, scriitorul raminind in continuare „prizonierul lumii sale interioare" (O. Papadima ). S. Cioculescu apreciaza ca „nici unui alt romancier al nostru nu i se ridica in calea desavirsirii sale, in asemenea grad, piedicile propriului sau temperament".
De ce n-a putut depasi Ionel Teodoreanu, in legitima sa dorinta de a scrie roman, insemnarile „vaporoase si dezordonate" (G. Calinescu ) ale poemului in proza? O explicatie ofera chiar el: „Scriu cu doua virfuri: unul in real, celalalt in poem" sau: „Poem si roman, mereu suprapuse. Contopire de viata si basm". Sigur, o „compresiune a lirismului sau initial" (P. Constantinescu ) are loc si o schimbare de ton e vizibila, de la atmosfera idilica din La Medeleni, la fantasticul din Turnul Milenei si motivele tragice din Fata din Zlataust (1931), un caz de iubire patologica tratat cu mijloacele melodramei. Raminea insa fundamentala incompatibilitatea, mentionata si de Perpessicius , intre inclinatia spre poem si intentia de a face roman. Or, intirzierea nejustificata in lirism si poematizarea subiectelor grave ducea invariabil la ceea ce Calinescu numea „neistovitul iures de cuvinte" si la „metaforele de o intolerabila ieftinatate" (reprosuri frecvente in comentariile critice).
O cupa, Ionel Teodoreanu a crezut ca Arca lui Noe (1936) ar fi cea dintii victorie „asupra lui insusi, asupra noptii lui de vara". A fost o iluzie. Ca scriitor, Ionel Teodoreanu a fost invins de propriul sau talent. Schimbarea de optica a lui Perpessicius mai ales, (lupa cronica la Turnul Milenei (1928), e simptomatica, pe de o parte, pentru intreaga recuperare critica a operei, pe de alta, pentru egalitatea in „evolutie" a prozatorului insusi, atent la sugestii, dar incapabil, prin structura, sa-si stapineasca exuberanta sentimentala si sa-si infrineze fanteziile lirice. De la un timp, teama de autopastisa a autorului devine reala. „Incapabil a se proiecta in afara" (G. Calinescu repeta ideea lui G. Ibraileanu aplicata unui subiectiv „care nu poate iesi din el insusi"), Ionel Teodoreanu ramine in cultura romana un mare romancier, prin trilogia Medelenilor, restul fiind, peste ani, doar ecoul unui gind abandonat: „Vreau sa scap de aceasta formula! Voi izbuti? Vreau sa fiu altceva! Nu mai vreau sa fiu ceea ce sint prin vointa publicului" (revista Complex, nr. 1,1927). Masa umbrelor (1946) e de doua ori o intoarcere in timp: mai intii la „figura de mag oriental a lui Ibraileanu" (S. Cioculescu ), apoi, prin barocul metaforelor si lirismului afectat, la inceputurile care l-au consacrat. Cercul inchide in sine o drama a esecului, pe care, sugestiv, scriitorul a numit-o neputinta de a-si regiza destinul: „Eu nvam simtit atras de poezia in versuri, dai" poezia in versuri nu s-a simtit atrasa de mine" La simplicitatea asteptata „prin efectul virstei si al evolutiei literare" romancierul n-a ajuns niciodata.
OPERA:
Ulita copilariei, povestiri. Bucuresti, 1923 (alte ed.: 1929;
1938;
1941;
cuvint inainte de D. Botez, 1970);
La Medeleni, roman, I. Hotarul nestatornic, II. Drumuri, III. Intre vinturi, Bucuresti, 1925-l927 (alte ed.: MII, 1934-l938;
III, 194l- 1945;
I-IV, ed. ingrijita si pref. de N. Ciobanu, 1967, republicata in 1971 si 1975;
reprodus in Opere, MII, studiu introductiv, ed. ingrijita, note si comentarii de N. Ciobanu, 1968;
MII, studiu introductiv si note de Marian Popa. tabel cronologic de N. Ciobanu, 1970;
1973;
MI, ed. ingrijita si repere istorico-literare de N. Ciobanu, 1978;
MI, 1984;
MII, pref. de N. Ciobanu, 1985;
1986;
MI, ed. ingrijita si repere istorico-literare de N. Ciobanu, 1988);
Turnul Milenei, roman, Bucuresti, 1928 (alte ed.: 1942;
1944;
text stabilit de Aurelia Rusu, pref. si tabel cronologic de N. Ciobanu, 1970;
reprodus in Opere, IV, ed. ingrijita de Aurelia Rusu si N. Ciobanu, cu un studiu introductiv de N. Ciobanu, 1970);
Bal mascat, roman, Bucuresti, 1929 (alte ed.: 1942;
pref. de O. Papadima, 1970;
reprodus in Opere, IV, ed. ingrijita de Aurelia Rusu si N. Ciobanu, cu un studiu introductiv de N. Ciobanu, 1970;
Craiova, 1986);
Iarba, povestiri, Bucuresti, 1931;
Fata din Zlataust, roman, I. Scandalul, n. in Beilic, Bucuresti, 1931 (alta ed.: MI, 1944);
Golia, roman, MI, Bucuresti, 1933 (alta ed.: 1942);
Craciunul de la Silvestri, roman, Bucuresti, 1934 (alte ed.: 1941;
1943;
1944) Lorelei, roman, Bucuresti, 1935 (alte ed.: 1939;
1942;
1970;
cu o pref. de T. Olteanu, 1971;
reprodus in Opere, V, ed. ingrijita de Aurelia Rusu si N. Ciobanu, cu un studiu introductiv de N. Ciobanu, 1971;
1986);
Arca lui Noe, roman, MI, Bucuresti, 1936 (alte ed.: 1944);
Secretul Anei Florentin, roman, Bucuresti, 1937 (alte ed.: 1941;
1943;
1945;
1947);
Fundacul Varlaamului, roman, Bucuresti, 1938 (alte ed.: 1939;
1945);
in casa bunicilor, amintiri, eseuri, povestiri, Bucuresti, 1938 (alte ed.: 1943;
1946;
antologie si pref. de Eugenia Tudor, 1968, republicata in 1971;
reprodus in Opere, VI, studiu introductiv, ed. ingrijita, note si comentarii de N. Ciobanu, 1977;
cuvint inainte de D. Botez, 1979);
Pravale-Baba, Bucuresti, 1939 (alta ed.: 1940);
Ce-a vazut Ilie Pinisoara, povestire, Bucuresti, 1940;
Tudor Ceaur Alcai, roman, I. Coca Dudus, II. Drumul magic, III. Inima, IV. Frunze, Bucuresti, 1940-l943 (alte ed.: MV, 1943-l945);
intoarcerea in timp, amintiri. Bucuresti, 1941 (alte ed.: reprodus in Opere, VI, studiu introductiv, ed. ingrijita, note si comentarii de N. Ciobanu, 1977);
Hai-Diridam, roman, Bucuresti, 1945 (ed. II, 1946);
La portile noptii, roman, Bucuresti, 1946;
Masa umbrelor, amintiri, Bucuresti, 1946 (alte. ed.: reprodus in Opere, VI, studiu introductiv, ed. ingrijita, note si comentarii de N. Ciobanu, 1977;
Iasi, 1983);
Zdrula si Puna, roman, Bucuresti, 1948;
Masa umbrelor. Intoarcerea in timp, schite si povestiri. Bucuresti, 1957;
Opere, I-VII, studiu introductiv, ed. ingrijita, note si comentarii de N. Ciobanu, Bucuresti, 1968-l981 (voi. IV si V, in colab. cu Aurelia Rusu);
La portile noptii, poeme, pref. de Al. Philippide, Bucuresti, 1970;
Sa vie Bazarea!, roman, text ingrijit, pref- si note de Silvia Tomus, Cluj, 1971;
Cum am scris „Medelenii", studiu introductiv, ed. si text stabilit de N. Ciobanu, Iasi, 1978 (publicat initial de Al. Oprea, in Manuscriptum, anul II, nr. 1, 1971);
Ulita copilariei. In casa bunicilor, postfata si bibliografie de G. Gibescu, Bucuresti, 1980.
|
REFERINTE CRITICE:
D. Botez, in Cugetul romanesc, nr. 12, 1923;
G. Bogdan-Duica, in Societatea de miine, nr. 9, 1924;
G. Ibraileanu, Scriitori;
M. Eliade, in Cuvintul, nr. 649, 1926;
P. Constantinescu, Miscarea literara, 1927;
M. Ralea, Interpretari,' 1927;
E. Lovinescu, Istoria, IV;
Cezar Petrescu, in Curentul, nr. 6, 1928;
M. Sebastian, in Cuvintul, nr. 1070, 1928;
F. Aderca, Marturia;
Perpessicius, Mentiuni, II;
R. Dragnea, in Gindirea, nr. 3, 1929;
G. Calinescu, Istoria;
T. Vianu, Arta;
O. Papadima, Creatorii si lumea lor, 1943;
M. Ralea, intelesuri, 1943;
M. Sevastos, Amintiri de la „Viata Romaneasca", 1947;
Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, I;
Perpessicius, Opere, II, 1967;
I. Valerian, Cu scriitorii prin veac, 1967;
M. Zaciu, Masca;
P. Anghel, Arhiva sentimentala, 1969;
N. Ciobanu, Ionel Teodoreanu. Viata si opera, 1970;
D. Botez, Memorii, 1970;
Al. Philippide, Consideratii confortabile, 1970;
P. Constantinescu, Scrieri, V, 1971;
G. Ibraileanu, Campanii, 1971;
O. Papadima, Scriitorii si intelesurile vietii, 1971;
D. Pillat, Mozaic istorico-literar, 1971;
Stefana Velisar-Teodoreanu, Ursitul, 1971;
Perpessicius, Opere, III, 1971;
Al. Piru, Varia, I, 1972;
S. Cioculescu, Aspecte;
M. Sebastian, Eseuri, cronici, memorial, 1972;
I. Massoff, Despre ei si despre altii, 1973;
V. Carianopol, Scriitori care au devenit amintiri, I, 1973;
Perpessicius, 12 prozatori interbelici, 1980;
Silvia Tomus, Ionel Teodoreanu sau bucuria metaforei, 1980;
Perpessicius, Opere, XII, 1983;
N. Florescu, Profitabila conditie, 1983;
Zoe Dumitrescu-Busuleaga - I. Sava, Muzica si literatura, ' II, 1987;
H. Candroveanu, Literatura;
Sultana Craia, Fetele orasului, 1988.
|
