Ionel Pop biografia
Ionel Pop opera literara |
Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
POP Ionel, se naste la 24 nov. 1889, Gherla, judetul Cluj - moare in 27 ian. 1985, Bucuresti.
Fiul lui Ioan Pop. doctor al Facultatii de Filosofie si Teologie din Viena, prof. de teologie si vicar episcopal de Nasaud, si al Elenei (n. Maniu).
Doctor in drept al Univ. din Budapesta (1911). A exercitat profesiunea de avocat la Cluj. Secretar al Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia (1918), apoi secretar al Adunarii Nationale din Alba Iulia si Sibiu.
Deputat, in Parlamentul Romaniei Mari, comisar guvernial pentru Ardealul eliberat, 1944-l945.
Debuteaza in 1908 in ziarele Romanul (Arad) si Lupta (Budapesta).
A intemeiat si condus revista Carpatii (Cluj, 1933-l948). Si-a semnat art. si cu pseudonimul Iunior, I. Venator, Nemo, Corax. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, colab. la Cosinzeana, Glasul patriei. Veac nou. Revista politica si literara (Blaj), Ocrotirea naturii, Viata Romaneasca, Steaua, Transilvania, Romania pitoreasca s.a. Debut editorial in 1957 (Capra neagra), publicind apoi diverse volum de subiect cinegetic, unele cu caracter de popularizare, dar scrise cu real talent literar, altele de literatura propriu-zisa: Vulpea (1957), Dupa focul de arma (1957), Din fauna noastra (1959), Intilniri cu animale (1960), Hoinareli prin natura (1961), Instantanee din viata animalelor (1963), Pasi prin lumea pasarilor (1965), Vinatorul si natura (1968), intilniri neasteptate (1970), Mamifere din Romania (1971), De la urs la pantarus (1972), imi aduc aminte (1972), Vinatori - oameni si clini (1972), Poienita ielelor (1974), O palma de riu si niste istorii vinatoresti (1978), Un ochi ride - altul plinge (1981), Priviri in atelierul naturii (1982).
Proza sa descriptiva si evocatoare e caracteristica prin rezonantele poetice si prin eruditia specifica.
Ionel Pop face parte din familia spirituala a lui Al. Odobescu, M. Sadoveanu, I. Al. Bratescu-Voinesti. desi s-a afirmat, indreptatit, ca „nu este discipolul literar al nimanui" (S. Cioculescu). La inceput, publica monografii animaliere (Capra neagra, 1957; Vulpea, 1957), apoi relateaza tulburatoare intilniri cu animale (1960) sau Hoinareli prin natura (1961), face Pasi prin lumea pasarilor (1965), prezinta firea salbaticiunilor De la urs la pantarus (1972) etc. Pe asemenea teme, opera lui instruieste si incinta deopotriva.
Aria geografica explorata insistent este Transilvania natala, dar calatoriile il poarta frecvent in aproape toate zonele tarii. Cu undita sau cu arma in mina, cu dinele „linga picior", Ionel Pop cuprinde natura cu o privire afectuoasa si iscoditoare, ii asculta simfonia frusta, ii evoca sugestiv culorile si miresmele; sensibilitatea deosebita si eruditia zoologica, botanica etc. fac ca inversunarea vinatorului sa se transforme in uimire ingenua si in prietenie sau compasiune fata de animale, iar pinda, in noapte, in zori, in amurg, sa devina pretext de contemplare simpatetica.
O bonomie cuceritoare si un simt instinctiv al masurii evita conventionalismul descriptiei. Lirismul impregneaza pagina, „vinatorul" fiind mai ales un poet interesat de manifestarile si rinduielile lumii vietuitoarelor - si mai putin de latura practica a pasiunii cinegetice. Pe Valea Sebesului el descopera mirificul peisaj de la Oasa, il conduce acolo pe M. Sadoveanu, statornicindu-se, astfel, „Branistea" unor nemaipomenite popasuri si inlimplari, intrate in istoria literaturii (Valea Frumoasei, Povestile de la Bradu Strimt?), inainte ca Ionel Pop, cu o rara modestie, sa descrie la rindu-i aceleasi locuri (Vinatori - oameni si ciini, 1972; imi aduc aminte, 1972).
Prozatorul evoca paduri, paznici, vecini din oraselul natal, prieteni de vinatoare si pescuit - harul de portretist extinzindu-se, surprinzator, si asupra dinilor (Balan, Roc, Tusi, Treff s.a.); arata ce inseamna legile nescrise ale vinatorii, face felurite incursiuni in istorie si toponimie. in buna traditie a genului, sint consemnate snoave sau drame umile, ridicate la rang de povestire cu continut nuvelistic (volumele Vinatori - oameni si ciini, 1972; Un ochi ride - altul plinge, 1981); insectele sau florile dau si ele prilejul unor micromonografii de acut spirit al observatiei (Funigeii, Romanul Brindusei s.a.) - intr-o opera savuroasa, in care termenii regionali ardelenesti se integreaza armonios si functional, asa cum moldovenismele s-au topit in stilul sadovenian, primind drept de cetate.
Generos si delicat, naratorul stie sa dea prozei o prospetime si o cadenta muzicala remarcabile. Senectutea ii smulge si accente de nostalgie, desi umorul structural nu e niciodata abandonat. incepindu-si cariera literara tirziu, Ionel Pop e si un impresionant exemplu de longevitate creatoare.
OPERA: Capra neagra. Bucuresti, 1957; Vulpea, Bucuresri, 1957; Dupa focul de arma, Bucuresti, 1957; Din fauna noastra. Bucuresti, 1959; intilniri cu animale. Bucuresti, 1960; Hoinareli prin natura. Bucuresti, 1961 (cu completari de D. Botez); Instantanee din viata animalelor. Bucuresti, 1963 (ed. II, 1969); Pan prin lumea pasarilor. Bucuresti, 1965 (ed. II, 1979); Vinatorul si natura. Bucuresti, 1968; intllniri neasteptate. Bucuresti, 1970; Mamifere din Romania (in colab. cu V. Homei), I-II, Bucuresti, 1971; De la urs la pantarus, Bucuresti, 1972; imi aduc aminte. Cluj, 1972; Vinatori - oameni si ciini, cu o pref. de S. Cioculescu, Bucuresti, 1972; Poienita ielelor. Bucuresti, 1974; O palma de riu si niste istorii vinatoresti. Bucuresti, 1978; Un ochi ride - altul plinge. Bucuresti, 1981; Priviri in atelierul naturii. Bucuresti, 1982; Vapaia, povestiri. Bucuresti, 1984; Povestiri vinatoresti. Bucuresti, 1986; Inima padurii, roman. Bucuresti, . |
REFERINTE CRITICE: S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 38, 1969; E. Sperantia, in Steaua, nr. 11, 1969 B. Solacolu, in Viata Romaneasca, nr. 1, 1971; S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 35, 1972; N. Antonescu, in Tribuna, nr. 43, 1972; B- Solacolu, in Viata Romaneasca, nr. 12, 1972; G. Limbeanu, in Transilvania, nr. 12, 1976; S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 38,1978; idem, ibidem, nr. 51, 1981; G. Richter, in Neue Literatur, nr. 8, 1981; Sanziana Pop, in Romania literara, nr. 49, 1982; Al. Filipascu, in Tribuna, nr. 7, 1985; V. Rapeanu, in Romania literara, nr. 5, 1985; S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 22, 1986.
|