Ionel Neamtzu biografia
Ionel Neamtzu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
NEAMTZU Ionel (numele la nastere: Ioan Neamtu), se naste la 27 ian. 1907, Fagaras - moare in 23 apr. 1978, Bucuresti.
Prozator. Fiul avocatului loan Neamtu si al Elvirei (n. Cintea).
Scoala Primara la Fagaras, liceul la Fagaras si Blaj. icepe studiile juridice la Cluj, continuate, pina la licenta, la Facultatea de Drept a Univ. din Iasi; licentiat, in 1942, al Facultatii de Litere si Filosofie (Cluj-Sibiu).
Avocat, la Sibiu, pina in 1938, apoi subdirector la Oficiul de studii din Ministerul Economiei Nationale. Dupa 1952, prof. de limba germana la Bucuresti, pina la pensionare. isi incepe activitatea literara in preajma gruparii „Thesis" din Sibiu. Debut absolut cu romanul Farmecul gotic (1928), urmat de Pentru o femeie (1937) si Orasul nordic (f.a.). Voi. Oameni (1936), Atentie marita (1946), inttmplari din padure (1977) aduna schitele, povestirile si nuvelele prozatorului redactate de-a lungul citorva decenii.
A ramas in ms romanul Trenul refugiatilor. Ionel Neamtzu a colaborat in mod sustinut la revista Gind romanesc, Pagini literare. Luceafarul (Sibiu) si, intermitent, la Familia, Blajul, Gtndirea, Curtile dorului (Sibiu), Universul literar, Viata literara, Tineretea (Bucuresti), Flacara, Arges s.a. A semnat si cu pseudonimul Ion Ionel Neamtzu Alezan. A scris doua eseuri, documentate, dar lipsite de personalitate, in care pledeaza, pe urmele lui Taine si Guyau, pentru o „sociologie estetica": Originea sociologica a artei (1942) si Introducere in estetica (f.a.). Proza lui Ionel Neamtzu, lipsita de stil si de consistenta epica, nu e decit o naratiune prolixa, greoaie si hibrida.
Epica lui Ionel Neamtzu , fie ca e vorba de roman sau nuvela, e deficitara intii de toate sub raportul conceptiei artistice. Nici una din premisele epice nu se incheaga in naratiune coerenta, nici macar in anecdota sau relatare onesta, intimplarile sint simple pretexte pentru disertatia incontinenta, pentru reflectia anodina. Personajele sint schematice, liniare, cu miscari greoaie, artificiale.
Simple caracterizari ale naratorului, ele sufera din pricina perspectivei didacticiste, a lipsei de suplete. Ele par adesea o butaforie rece si incremenita, mai degraba menita sa ilustreze niste caractere abstracte. Farmecul gotic (1928), romanul de debut, nu rezista nici macar prin atmosfera insolita, caci prozatorului ii lipseste abilitatea de a opera cu detalii pregnante, cu sugestii. Totul pare explicitat, parazitat de nesfirsite consideratii teoretice, obstructionat de reflectii veleitare. Romanul este evocarea unui burg medieval, infasurat in atmosfera cetoasa a misterului, in falduri gotice. Oswald Telega, protagonistul, bintuit de idealuri puritaniste, traieste in prezenta Wilhelminei un soi de narcoza a fericirii, pe care naratorul, din pacate, abia daca izbuteste s-o sugereze. Farmecul gotic preia aluzii palide din poemele eroice germane si din romanul gotic, pe care le sufoca in digresiuni stingace. Fara miscare epica si tara miza sint si schitele din Oameni (1936), care, pe linga abundenta de clisee si platitudini, sint inundate de nesfirsite disertatii caracterologice, in linia unui realism conventional.
Portretele sint abstracte si previzibile, ca in reportajele rudimentare ale epocii dogmatice. Rodeanu, personajul din schita Un om, e definit astfel de naratorul travestit in propagandist: „Slabiciuni si calitati, lupta intre bine si rau, nazuinta spre ideal". Scenele din viata studenteasca, pe fondul carora se incheaga bruma de actiune, au aerul unor relatari stingace si bilbiite. Pentru o femeie (1937) e o confectie ieftina, intre literatura de senzatie si melodrama preromantica, un roman discursiv inflamat de idealisme sentimentale. Pasiunea pe care Mircea Corbu, student sarac, ispitit de sociologie si metafizica, o face pentru Henriette, femeie simtita, dar cam frustrata, e tratata in ton bulevardier, conventional si afectat. Amestecul de crima si pasiune inflamata, de gelozie agresiva si incursiuni detectivistice, de amoruri teatrale si deznodaminturi mirobolante se trage, in chip vizibil, din literatura de consum pe care Ionel Neamtzu o ilustreaza cu asupra de masura.
Parafraze morale pe diverse teme sint volumele Atentie marita (1946) si intimplari din padure (1977). Cel dintii, pigmentat cu scene frivole, pitoresti si/sau desucheate, consacra prin Miski o varianta autohtona a acelui P'tou al francezilor, soldat de rind, cumsecade j i prostanac. Al doilea e o parabola naiva, idilic-silvestra, in marginea unui poem a lui Alfred de Vigny, Moartea lupului. Ambele culegeri de nuvele sint niste antologii de facilitati, insailari narative fara instinct epic si simt portretistic.
OPERA:
Farmecul gotic, roman. Cluj, 1928 (alta ed., 1934);
Oameni, proza scurta. Sibiu, 1936;
Pentru o femeie, roman, Craiova, 1937;
Orasul nordic, roman, Sibiu, f.a.;
Originea sociologica a artei. Blaj, 1942;
Introducere in estetica. Sibiu, f.a.;
Atentie marita, roman. Bucuresti, 1946;
intimplari din padure, nuvele, cuvint inainte de N. Antonescu, Bucuresti, 1977.. |
REFERINTE CRITICE:
B. Tincu, in Actiunea, nr. 82, 1935;
V. Fanache. in Tribuna, nr. 20, 1970.
|
