Ion Theodor Ilea biografia
Ion Theodor Ilea opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
ILEA Ion Theodor, se naste la 17 iun. 1908, comuna Bistrita Birgaului, judetul Bistrita-Nasaud - moare in 25 sept. 1983, Bucuresti.
Poet si prozator.
Fiul lui Theodor Ilea si al Ilenei (n. Bellei). Urmeaza Scoala de Meserii CFR la Cluj (1923-l926), calificat strungar in fier; Scoala de Contabilitate Cooperatista din Ludus-Turda (1927-l928); Acad. de Arta Dramatica din Cluj (1929-l934). Secretar de redactie la revista Societatea de mtine din Cluj (193l-l935), director la Eu si Europa din Deva (1936-l939) si Transilvania noastra (1943-l944).
Debuteaza in revista Hyperion din Cluj (1930); debut editorial cu Inventar rural (1931). Membru al Soc. Scriitorilor Romani (1936). Colaboreaza la Cuvintul liber, Viata literara, Brasovul literar, Revista Fundatiilor Regale, Convorbiri literare, Dimineata, Adevarul, Romania, Universul literar. Santier, Tribuna democrata. Manifest, Familia, Azi etc. Autor al volum de versuri Gloata (1934), intoarcere (1942), Simfonia furtunilor (1946), Pasul meu peste ani (1957), Anii vii (1967), Poezii (1970) si Eflorescenta (1972) si al prozelor din Sub cerul Heniului (1973) si Marturisirile unui anonim (1974).
Premiul Asoc. Scriitorilor din Brasov (1971).
Cu Inventar rural (1931) ne aflam in fata unei poezii de notatie, substanta versurilor fiind extrasa din viata satului romanesc. Poezii ca Troita din cimpie. Cimitiretc. au un aspect fotografic, descriptia urmarind parca sa reproduca in cuvinte o realitate atestabila, fara vreun adaos de semnificatie sau de sentiment. Surpriza consta in faptul ca autorul nu descopera in realitate „o padure de simboluri", cum se in-timpla la majoritatea poetilor moderai, ci numai obiecte. In locul unei realitati semnificative, Ion Theodor Ilea aduce in poezie o realitate opaca, impenetrabila. Din acest cult al empiriei se naste o poezie de o concretete deosebita, interesanta tocmai prin acuitatea senzitiva a imaginilor: „ploua cu picuri de cerneala", „soarele e medalion insulitat", „padurile si-au pus cercei rosii in urechi". Lectura atenta a citorva poezii dovedeste insa ca uneori poetul tradeaza, aproape fara sa-si dea seama, atitudinea estetica exprimata mai sus si preocuparea sa exclusiva pentru fenomen este depasita in sugestia unei atmosfere care da versurilor o nota afectiva. Un sentiment de apoteoza se ghiceste, de pilda, in poezia Rasarit:
„Scaparari de cremene
vestesc rasaritul
soarelui.
In paduri sure,
pasari
cinta cerului imnuri noi." |
Pe de alta parte, chiar din cartea de debut se prefigureaza tema sociala, care va deveni dominanta in volumele urmatoare, fixindu-i pe Ion Theodor Ilea in seria unor poeti ardeleni ca Octavian Goga. Aron Cotrus, Mihai Beniuc:
„Distrugator ciocan,
loveste-n edificiul uman,
tare - sa sara arzatoare scintei -
salvatoare idei
pe nicovala unui veac rau!";
In acest sens, locul central in creatia lui Ion Theodor Ilea il ocupa volumul intitulat semnificativ Gloata (1934). O prima schimbare fata de Inventar rural se vede in modernizarea poeziei, in rarefierea aspectelor fotografice si aparitia unor imagini mai criptice, mai esentializa-te. Noutatea substantiala tine insa de prezenta, in versurile din aceasta carte si din cele ce vor urma, a unei viziuni de tip colectivist. intr-o poezie ca Pasul meu peste ani, poetul are intuitia clara a unei epoci noi: „Un om e nimic, multimea sa vie la rind". Particularitatea scrisului sau sta in faptul ca intelege „glasul multimii" / ce-asteapta ivirea altui drum in timp". Scriitorul trebuie sa fie un profet, un „vestitor", cu un „crez neinfrint", care ridica „pumnul /cu vointa tuturor / catre alta zi", un luptator cu „dinamita in cuvint" si cu o „credinta noua" in suflet. Frecvent in creatia unor poeti ardeleni, mesianismul social nu lipseste nici din poezia lui Ion Theodor Ilea: „Prin vreme vis izvodeste rai nespus,/se curma pasuirea, norod creeaza un altfel de Isus, s- aduca mintuirea". Eugen Ionescu care semneaza prefata volumului Gloata, crede, pe buna dreptate, ca cele mai reusite creatii ale lui Ion Theodor Ilea tin de poezia cosmica si apocaliptica. ..ingerii de fier", despre care aflam ca dau asupritorilor „un prinz din carne de vipera", sint o imagine a revolutiei sociale. Tema sociala se resoarbe insa pe parcurs, in viziunea de cosmar a unui sfirsit de lume: „Paduri din piepturi hohotesc", iar „cerul se stringe-n baiere de foc. / Si apele se opresc in vinzoliri pe loc." in spatiul poeziei sociale, erosul devine si el expresia nazuintei spre o lume noua:
„Veniti, femei, cu corpul dezvelit
si parul despletit,
haina de ieri
patru vinturi au dus-o peste mari,
in carnea voastra tare adusa peste sold.
o altoire din bucati de luna plina,
fie seaman unei „vieti patrunsa de lumina". |
Imaginea poetului luptator revine inca o data in versurile din volumul intoarcere (1942), legata de protestul fata de Dictatul de la Viena. O transformare a cunoscut poezia lui Ion Theodor Ilea de-abia in versurile mai recente, prin aparitia unei atitudini de liniste interioara, seninatate si calm. Bucuria, nostalgia sint nemaiintilnite la el pina acum. Volumul Sub cerul Heniului (1973) cuprinde doua proze: una este „istoria unor atrocitati fasciste" si are aspectul unui reportaj, cealalta este o povestire istorica, a carei actiune se petrece in Transilvania in timpul imparatesei Maria Te-reza. Dar reale insusiri de prozator dezvaluie Ion Theodor Ilea abia in paginile cu caracter memorialistic, intitulate Marturisirile unui anonim (1974), in evocarea unor scriitori ca Panait Istrati, Liviu Rebreanu. Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Ionel Teodoreanu, Eugen Ionescu, Cezar Petrescu s.a.
OPERA:
Inventar rural, versuri. Cluj, 1931;
Gloata, versuri, cuvint introductiv de E. Ionescu, Bucuresti, 1934;
intoarcere, versuri. Bucuresti, 1942;
Simfonia furtunilor, versuri. Bucuresti, 1946;
Pasul meu peste ani, versuri, cuvint inainte de T. Arghezi, Bucuresti, 1957;
Anii vii, versuri, pref. de O. Papa-dima, Bucuresti, 1967;
Poezii, ilustratii de E. Dragutescu, Bucuresti, 1970;
EfIorescenta,versuri, Bucuresti, 1972;
Sub cerul Heniului, proza. Bucuresti, 1973;
Marturisirile unui anonim, memorialistica, cuvint de incheiere de M. Gafita, Bucuresti, 1974;
Viata mai departe, poezii, Cluj-Napoca, 1981.
|
REFERINTE CRITICE:
G. Calinescu, Istoria;
D. Vranceanu, in Viata literara, 15 dec. 1936;
I. Sugariu.in Revista Fundatiilor Regale, nr. 2,1943;
L. Valea, in Gazeta Transilvaniei, nr. 18, 1943;
H. Tugui, in Scrisul banatean, nr. 1, 1958;
A. Martin, in Tribuna, nr. 29,1968;
Al. Piru, Panorama;
C. Cublesan, Mentiuni critice, 1969;
Ov. S.Crohinal-niceanu, Literatura, II;
Al. Piru, in Romania literara, nr. 12,1974;
idem. Poezia, I;
Gh. Grigurcu, in Steaua, nr. 1,1982;
H. Zalis, in Contemporanul, nr. 33,1982.
|
