Ion Simut biografia
Ion Simut opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
SIMUT ION
Critic si istoric literar, eseist.
De asemenea, publicist.
S-a nascut in 26 august 1953 in satul Hotar (Bihor).
Este fiul lui Ioan si al Floarei Simut, ambii tarani.
A absolvit in 1973 I iceul pedagogic "Iosif Vulcan" din Oradea, apoi, in 1978, Facultatea de Filologie a Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, specialitatea Limba si literatura romana - Limba si literatura franceza.
Intre 1975-l978 este membru al cenaclului literar al revistei "Echinox" din Cluj-Napoca.
Debuteaza publicistic in 1975 in revista "Echinox" cu un articol despre Mircea Iorgulescu. Debutul editorial are loc in 1982 cu volumul Diferenta specifica (Ed. Dacia).
Colaboreaza cu critica literara, eseuri si articole de opinie la revistele: "Echinox" (mai ales intre 1975-l980), "Familia" (din 1978 pina in prezent), "Vatra" (mai frecvent intre 1978-l979), "Steaua" (198l-l986), "Romania literara" (mai frecvent intre 1990-l993), "Cuvintul" (in care semneaza o rubrica de istorie literara din februarie 1998), "Amfiteatru", "Tribuna", "Caiete critice", "Cronica", "22", "Apostrof s.a.
Dupa debut, publica volumele: Incursiuni in literatura actuala (Ed. Cogito, 1994); Revizuiri (Ed. Fundatiei Culturale Romane, 1995); Confesiunile unui opinioman (Ed. Cogito, 1996); Critica de tranzitie (Ed. Dacia, 1996); Liviu Rebreanu dincolo de realism (Biblioteca revistei "Familia", 1997); Arena actualitatii (Ed. Polirom, 2000). A colaborat la alcatuirea Dictionarului Scriitorilor Romani, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi si Aurel Sasu (Ed. Fundatiei Culturale Romane, volum I, 1995; volum II, 1998) si la Dictionarul esential al scriitorilor romani, aceiasi coordonatori (Ed. Albatros, 2000).
A ingrijit editii si antologii si a semnat prefete la volume de: Ion Agarbiceanu (1978), Teodor Scortescu (1982), Octavian Goga (1985), Mihail Sadoveanu (1987), I. Peltz (1989), G. Bacovia (1994), Tudor Arghezi (1994), Mircea Streinul (1995), Liviu Rebreanu (1998).
A obtinut urmatoarele premii: premiul Uniunii Scriitorilor pentru critica si istorie iiterara (1994), premiul pentru cea mai buna carte de critica a anului la Salonul National de Carte din Cluj-Napoca (1994), premiile revistelor "Ateneu" (Bacau, 1994), "Unu", (Oradea, 1995), "Convorbiri literare" (Iasi, 1998), "Cuvintul" (Bucuresti, 1998).
A beneficiat de o bursa FEIE la Paris (octombrie - noiembrie 1990).
A calatorit la Budapesta, cu ocazia unui schimb cultural intre Uniunile Scriitorilor din cele doua tari (1991).
Lucreaza ca si conferentiar doctor la Facultatea de Litere a Universitatii din Oradea si redactor la revista "Familia".
Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania (din 1990), al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania - ASPRO (de la infiintare, 1994) si al Societatii Oamenilor de Stiinta si Cultura din Bihor (din 1990). Despre cartile autorului au formulat opinii critice: Alex. Stefanescu - Bibliografia unei generatii: Matei Visniec si Ion Simut ("Suplimentul literar-artistic al «Scinteii tineretului»", nr. 41/1982), Un trezorier ("Romania literara", nr. 29/1995) si Privirea care innobileaza textele ("Romania literara", nr. 31 /2000); Nicolae Manolescu - Critica si restituire ("Romania literara", nr. 31/1982); Ion Pop - In cautarea diferentei specifice ("Steaua", nr. 8/1982); Gheorghe Grigurcu - Un debut critic: Ion Simut ("Convorbiri literare", nr. 12/1982, reluat in volum Peisaj critic, II, Ed. Cartea Romaneasca, 1997); Ioana Parvulescu - O carte in dezbatere ("Romania literara", nr. 22/1994); Stefan Borbely, Cornel Moraru, Nicolae Oprea, Sanda Cordos, Ruxandra Ivancescu ("Vatra", nr. 4/1997); Florin Mihailescu - Critica in tranzitie ("Viata Romaneasca", nr. 5-6/1997); Z. Omea - Dincolo de realism ("Romania literara", nr. 15/1998); Paul Cernat - Mediatorul constructiv ("Observator cultural", nr. 39/2000) s.a.
Referinte critice:
"Mentalitatea criticului e limpede, franca, ofensiva cu masura. Nici un semn de adulare, de afiliere la vreun «grup» (in afara celui formativ al «Echinoxului», caruia, cu un gest de recunostinta abstracta, i se dedica volumul) n-o pateaza in momentul de fata. Structura sa ardeleana, banuitoare in fermitate, nelinistita in soliditate, sensibila pe un fundal de tenacitate si ambitie, isi spune cuvintul, chiar cu un anume exces. in fond, criticul se cenzureaza necurmat, delicios neincrezator in sine, mimind o rece «obiectivitate», care ar fi cea mai rezistenta pavaza. Subiectelor li se dau ocoluri largi, pedante, ca niste miscari de invaluire militara."
(Gheorghe Grigurcu, "Convorbiri literare", «r. 12/1982; articol reluat in voi. Peisaj critic, II, Ed. Cartea Romaneasca, 1997)
"Serios fara morozitate, sistematic fara ticuri, bine informat, criticul este si un glosator subtil si malitios, cu o placere a scrisului si a lecturii aproape decadentista, incit, inchipuindu-mi-l abstras si inconjurat de carti rare precum Des Esseints al lui Huysmans, probabil n-as gresi prea mult. Cititul ii provoaca delicii nebanuite, literatura e savurata in substanta ei cea mai intima. Acest lucru se vede bine in stilul rafinat, cu rasuciri de fraza studiate si truvaiuri fericite."
(Radu G. Teposu, in voi. Istoria tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua, Ed. Eminescu, 1993)
"Ion Simut n-a facut niciodata «jocul cuiva». Inflexibilitatea se explica poate - si prin imprejurarea ca, inca de tinar, criticul s-a stabilit la Oradea, ca redactor al revistei «Familia», ca s-a aflat, deci, departe de formidabila presiune a vietii literare din Bucuresti, care erodeaza pina si cele mai puternice caractere. Cert este, in orice caz, ca el a ramas un spirit necorupt si ca se bucura de credit moral. Daca Ion Simut gaseste unele merite lui Paul Anghel sau daca declara ca nu-i place o carte de Marin Preda, nimeni nu-l banuieste ca s-a dedat unor manevre tenebroase."
(Alex. Stefanescu, "Romania literara", nr. 22/1994)
"Intre criticii nostri literari implicati in «expertiza culturala a actualitatii». Ion Simut face parte din familia restrinsa a celor care inspira incredere si impun respect. Chiar si atunci cind nu impartasesti evaluarile pe care le propune, adecvarea la obiect, tonul echilibrat, calm, moralitatea actului critic si argumentele puse in joc te fac sa reflectezi asupra propriilor prejudecati si pani-pris-ur'i. intr-o lume literara parohializata, plina de frustrari si resentimente mai vechi sau mai noi, in care partile nu dialogheaza (sau o fac mai putin). Ion Simut este - ca si mai ludicul Dan C. Mihailescu - un partener ideal de dialog critic, un «mediator constructiv» intre zone cu politici literare si culturale aparent putin compatibile."
(Paul Cernat, "Observator cultural", nr. 39/2000)
|
