Ion Potopin biografia
Ion Potopin opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
POTOPIN Ion (numele la nastere: Magnea), se naste la 2 sept. 1916, Potopin-Dobroloveni, judetul Olt - moare in 10 mai 1998, Bucuresti.
Poet.
Fiul lui Antonie Magnea si al Mariei. Studii secundare la Liceul „lonita Asan" din Caracal.
Urmeaza Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (intrerupta in 1941, din cauza razboiului).
Licentiat al Institutului de Teatru „I.L. Caragiale" din capitala (1959).
Doctor in istoria teatrului (1970), cu teza: Dialectica eroului tragic. Diferite functii culturale la Brasov, apoi cercetator la Bibi. Acad.
Debuteaza cu versuri la Zorile Romanatului (1934). Debut editorial cu volum Cartea ranilor (1946), urmat de Clamor (1969), Discobolul (1972), Murmurul statuilor (1974), Profil de ivoriu (1976), Poema romana (1980), Maieutica luminii (1985) si Drumul luminilor (1987). Autor al antologiei lirice Poarta cuvintelor (1971).
Volumul Clamor (1969) cuprinde poezii scrise in intervalul 1938-l968 si da masura reala a unei sensibilitati preponderent elegiace. in limitele unui fantezism minor, autorul metaforizeaza cu o pretiozitate plastica stari sufletesti difuze, melancolii erotice, peisaje crepusculare sau, mai ambitios, incercarea dramatica a evadarii din contingent catre o „ultima himera", in maniera solemn-retorica a lui Al. Philippide, dar lipsindu-i spiritualitatea ardenta a acestuia.
Dominanta ramine la Ion Potopin recuzita post-simbolista. Cu Discobolul (1972), asistam la caderea definitiva in versificatia encomiastica, in majoritatea plachetelor este cultivat sonetul, a carui virtuozitate artificioasa potenteaza parca pina la hilar gestivismul de lot obedient. Toate stereotipiile si „motivele" poeziei oficiale sint prezente aici. Extrem de putini poeti au facut o asemenea risipa lexicala in elogierea partidului si a conducatorului. Uneori, pentru a depasi monotonia formei fixe, imita sintaxa si modul arghezian de constituire a imaginii (Poema romana, 1980) ori ritmica maiakovskiana somptuos-sacadata. Sentimentul patriotic si mitologia istorica sint falsificate prin asimilarea lor la mitul derizoriu al partinitatii.
OPERA:
Cartea ranilor, versuri. Bucuresti, 1946;
Clamor, poeme. Bucuresti, 1969;
Discobolul, versuri, Bucuresti, 1972;
Murmurul statuilor, versuri, Bucuresti, 1974;
Profil de ivoriu, sonete. Bucuresti, 1976;
Poema romana. Bucuresti, 1980;
Maieutica luminii, sonete, Bucuresti, 1985;
Drumul luminilor, versuri, Iasi, . Traduceri: Filippo Sacchi, Toscanini. Un secol de muzica, trad. de Maria Carlova si ~, Bucuresti, 1967;
Frederic Chopin, Muzica unei vieti. Corespodenta, trad. si pref. de ~, Bucuresti, 1982;
Lubomir Donizka, Stele pe cerul muzicii. Evolutia muzicii usoare universale, in romaneste de Doina Zalman si ~, Bucuresti, 1985. |
REFERINTE CRITICE:
R.St. Mihail, in Cronica, nr. 39, 1971;
C. Coroiu, in Cronica, nr. 28, 1972;
C. Ciopraga, in Cronica, nr. 51, 1972.
|
