Ion Oarcasu biografia
Ion Oarcasu opera literara |
Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
OARCASU Ion, se naste la 22 iun. 1925, comuna Josenii Birgaului, judetul Bistrita-Nasaud - moare in 9 mart. 2000, Cluj.
Critic literar.
Fiul lui Valentin (Vaier) Oarcasu si al Ravecai (n. Moldovan), agricultori. Liceul din Nasaud (inceput in 1937, continuat sub ocupatia horthysta, absolvit in 1945). Studii juridice la Univ. din Cluj (1945-l949).
Functionar la Filiala clujeana a Uniunii Scriitorilor (1949-l957), apoi redactor la filiala Editurii pentru Literatura din Cluj si redactor la revista Tribuna (1957-l988).
Debuteaza in 1942, cu versuri, in ziarul Tribuna Ardealului, aparut la Cluj sub ocupatie. Colaboreaza la Tribuna, Steaua, Utunk, Faclia s.a. Debut editorial cu volum Opinii despre poezie (1965). Alte volum publicate: Oglinzi paralele (1967), Prezente poetice (1968); Destine si valori (1974).
A prefatat (postfatat) diverse ed. din Camil Petrescu, Nina Cassian, N. Prelipceanu. Anisoara Odeanu, Emil Isac, precum si traduce din Romain Rolland, Asztalos Istvan s.a.
Primele trei din cele patru volume semnate de Ion Oarcasu - Opinii despre poezie (1965), Oglinzi paralele (1967), Prezente poetice (1968) -colecteaza nerestrictiv „critica de intimpinare" a aparitiilor curente de pe parcursul a mai bine de un deceniu (1957-l968), rastimp in care, cu unele intermitente, criticul a detinut si oficiul de cronicar literar al revistei Tribuna. Scriind aproape in exclusivitate despre carti de poezie, pentru a carei receptare o anume afinitate aperceptiva a intuitiei il abiliteaza, Ion Oarcasu nu este totdeauna servit de proprietatea si concizia expresiei critice - inadecvare ce devine flagranta in cazurile de supradimensionare valorica a autorului comentat.
Impresiile sale de lectura se organizeaza, de predilectie, in „portrete" sau „profiluri" care, de cele mai multe ori, isi cauta reperul definitoriu in psihologie, in natura temperamentala deductibila din text, si mai putin in expresie, in realitatea ca atare a textului. in ultimul volum, Destine si valori (1974), foiletonistul, prins pina atunci in actualitatea imediata a vietii literare, se decide ritos „a opta pentru clasici", ferm convins ca in felul acesta „doua energii creatoare comunica intre ele, completindu-se reciproc, punindu-se solidare in lumina". O initiativa care - aceasta realmente - si-ar fi justificat valorificarea editoriala, a fost aceea a stimularii si consemnarii unor interesante Confesiuni de atelier ale scriitorilor romani si maghiari, ramase in paginile Tribunei de prin anii 197l-l972.
OPERA: Opinii despre poezie. Bucuresti, 1965; Oglinzi paralele. Bucuresti 1967; Prezente poetice. Bucuresti, 1968; Destine si valori, Cluj-Napcoa, 1974.
|
REFERINTE CRTICIE: N. Manolescu, in Contemporanul, nr. 43, 1967; Ov.S. Crohmalniceanu, in Romania literara, nr. 4, 1969; G. Dimisianu, ibidem, nr. 22, 1974; V. Fanache, in Steaua, nr. 6, 1985; M. Vaida, in Tribuna, nr. 25,1985.
|