Ion Murgeanu biografia
Ion Murgeanu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MURGEANU Ion, se naste la 7 iun. 1940, comuna Zorleni, judetul Vaslui.
Poet si romancier. Fiul agricultorilor Vasile Murgeanu si Maria (n. Grama). Studii liceale la Birlad si Vaslui, terminate in 1956.
Debuteaza cu poezie in ziarul Flacara lasului (1959).
Invatator la Vaslui (1956-l959), Galati (1959-l961), activist cultural la Suceava (1963-l967), redactor la ziarul Clopotul (1967-l969).
Debuteaza editorial cu volum Repaose (1969). Redactor la Scinteia tineretului si la Tribuna Romaniei.
Colaboreaza cu poezie, proza si art. critice la Contemporanul. Gazeta literara, Romania literara, Luceafarul, Cronica, Tribuna, Steaua, Viata Romaneasca, Tribuna Romaniei etc.
Publica romanele Edenul (1980) si Via (1984). Voi. de versuri Confesiunea (1970), Datoria (1972), Confesiune patetica (1976), Poeme europene (1980), Tratatul despre spini si alte poeme (1982) si Turnul onoarei (1984) apartin unei structuri poetice complexe, unind rafinamentul baroc cu o simplitate ce deriva din folclorul romanesc.
Salutat cu caldura de G. Calinescu, intr-o „Cronica (a) optimistului" din 1962, care remarca „inspiratia navalnica si uneori solemn exaltata" a acestui „temperament solar", Ion Murgeanu a intrat ulterior in conul de umbra al interesului criticii, desi valoarea poeziei sale nu justifica aceasta atitudine.
Pe rind ceremonioasa si aulica, spontana si elaborata, colocviala si ironica, confesiva si patetica in lirismul imnic (ce vine din postumele eminesciene) in care celebrarile erosului si ale fertilitatii solare cuprind vaste divagatii mitologice, poezia lui Ion Murgeanu a facut abstractie de fluctuatiile modei poetice si ale gustului public, condamnindu-se la o relativa izolare.
„Consecventa donquijotesca" (Alex. Stefanescu) ce se aliaza cu un gen de lirism bazat pe o constructie adeseori complicata a poemului, cu numeroase ramificatii si divagatii imagistice sau ideatice ce fac uneori dificila lectura. Intra in formula acestui lirism eterogen, ce imbina simplitatea si maiestatea versetului biblic cu complicatia baroca si prozaismul specific unei parti a liricii moderne, o tendinta de a-si depasi natura confesiva a lirismului personal prin proiectia pe un plan epic, in care se agita un vast arsenal de simboluri, metafore si aluzii mitologice sau culturale. Tendinta e vizibila atit in Confesiunea (1970), Datoria (1972), Confesiune patetica (1976), cit si in sectiunea Poeme de azi a volumului Tratatul despre spini si alte poeme (1982). Parcele de lirism pur, in care natura solara a poetului se detaseaza cu usurinta, remarcabile prin profunzimea si simplitatea ce cristalizeaza adeseori in versuri aforistice, se invecineaza cu un lirism retoric, unde spontaneitatea notatiei invinge si o gindire febrila cedeaza initiativa cuvintelor („nu pot gindi strins, am un fluviu de vorbe"), torentul verbal ducind cu el si aluviuni prozaice ce nu intra totdeauna in rezonanta cu intregul poemului.
Realizarile de virf ale lui Ion Murgeanu sint de gasit in Poeme europene (1980), unde versul concentreaza resursele patetice ale acestei naturi confesive, si in sonetele din Tratatul despre spini si alte poeme (1982), in care inspiratia sa digresiva si navalnica este disciplinata de forma riguroasa a speciei. Romanul poetului, Edenul (1980), este o constructie epica de nuanta autobiografica, naratorul identificindu-se cu Iane Verga, personaj care reconstituie, intr-o carte cu titlu simbolic, spatiul paradisiac al copilariei si tineretii petrecute la Orleanu.
Deopotriva „roman" al unui roman si istorie a formarii unei constiinte surprinse in contextul transformarilor din lumea rurala de dupa ultimul razobi, Edenul evoca, in pagini dramatice, o epoca istorica, cu o dozare atenta a efectelor artistice si un realism ce evita, cu minime exceptii, tentatiile poetizarii.
Fara atributul constructiei romanesti, Via (1984) surprinde prin eleganta scriiturii, printr-o fina intuitie psihologica si prin citeva zone de lirism. Scriitorul se dovedeste in comentariile sale critice, publicate in Tribuna Romaniei, un om de gust, cu o buna orientare in domeniul literaturii contemporane.
OPERA:
Repaose, versuri. Bucuresti, 1969;
Confesiunea, versuri. Bucuresti, 1970;
Datoria, versuri. Bucuresti, 1972;
Confesiune patetica, versuri, Bucuresti, 1976;
Poeme europene. Bucuresti, 1980;
Edenul, roman, Bucuresti, 1980;
Tratatul despre spini si alte poeme. Bucuresti, 1982;
Via, roman. Bucuresti, 1984;
Turnul onoarei, poezii. Bucuresti, 1987. |
REFERINTE CRITICE:
G." Calinescu, in Contemporanul, nr. 7, 1962;
Paul Georgescu, Printre carti, 1973;
Al. Pini, Poezia II;
Alex. Stefanescu, in Romania literara, nr. 3, 1983;
L. Ulici, in Romania literara, nr. 49, 1985;
I. Cristofor, in Tribuna, nr. 51, 1987;
Adriana Iliescu, in Romania literara, nr. 45, 1987. |
