Ion Lila biografia
Ion Lila opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
LILA Ion, se naste la .
Prozator.
A debutat cu poeme in Viata Romaneasca (1970); debut editorial cu volum de povestiri Ploaie amara (1978), dupa care publica, in ritm alert, alte volum de proza, povestiri si romane: Cu pieptul in bataia vintului (1980), Cascadorul (1981). Pestele cel mic (1983), Lumea, de la inceput (1984), Sa visezi in cringul de salcimi (J 985), Ca vintul pe cimpie (1987), Luna de pe cer (1988), invingatorului i se dau flori (1989). precum si povestiri pentru copii: Hai sa fim prieteni (1981), Aventurile lui Palariuta (1983), O poveste cu pantofi (1986).
Voi. lui Ion Lila cuprind proze de investigatie a mediului, centrate in jurul unui conflict ce merge spre rezolvari fericite. Eroii sai, pina la o vreme adolescenti, trec prin crize remediabile si remediate. Ritmul naratiunii se lasa adesea muiat in pasaje lirice si e frint, in ultimele carti, de flash-urile memoriei.
Premii ia concursurile literate organizate de „Cintarea Romaniei"; Premiul 1 al Uniunii Tineretului Comunist.
Prozator prolific, atingind indata dupa debut ritmul de o carte pe an, Ion Lila si-a gasit de la inceput o formula situata la jumatatea drumului intre radiografia mediului social si investi psihologica. Nici una dintre cele doua alternative nu primeaza, asa incit personajele vor fi marcate fie de inconsistenta, fie de linearitate, iar radiografia sociala se va opri in zona conflictelor rezolvabile. Scriitura e alerta inca din volumul de debut (Ploaie amara, 1978). iar autorul are simtul observatiei imediate, dar epica sa e confectionata din clisee.
De regula, eroii sint trecuti printr-o criza, fie erotica, fie sociala, dar si mai des cumulate, careia i se rezerva o solutie meliorista, de nu chiar una de happy- end. Aceasta premeditare a conflictelor se uneste cu gustul pentru replica emfatica, personajele lui Ion Lila nescapind de bombasticisme de-a lungul intregii sale creatii: „Dreptatea sta in inima noastra, asa cum sta pasarea in cuib. Trebuie numai sa o lasam sa zboare", replica unui personaj din volumul de debut, nu face decit sa preludeze patetisme precum: „Draga Mura. orice mi s-ar intimpla. eu voi sti sa iau totul de la capat. Am in mine aceasta putere." Nici analiza psihologica nu mizeaza pe subtilitate, pe disectia fina si nuantata, ci mai degraba pe clisee comportamentale: „Simtea ca in cursul discutiilor ea il urma numai atita vreme cit discutau lucruri concrete, cit vorbeau despre oameni si situatii din oras; cind gindirea lui devenea abstracta, si el se inflacara, uitind de timpul in care traia [], ea nu il mai urma." Personajele lui Ion Lila sint „eroi" adevarati, dovedind o reala bravura in promovarea unor principii etice sau in solutionarea crizelor prin care trec. Croite cam dupa acelasi calapod, desi purtate prin medii diverse, ele nu se dau niciodata batute, avind puterea de a „lua totul de la capat", precum Anton din Lumea, de la inceput (1984).
Primele romane (Cu pieptul in bataia vintului, 1980; Cascadorul, 1981, mai degraba un triptic de nuvele) isi iau eroii dintre adolescenti, unind schema initierii cu fundalul unor conflicte intre generatii si mentalitati. in Pestele cel mic (1983), fara a abandona aceasta lume ce se agita intre ideal si debusolare, Ion Lila isi urca personajele spre maturitate, desenind conflictul epic sub protectia unui simbol - pestele inchis in acvariu. Lumea, de la inceput se continua in Luna de pe cer (1988), acesta din urma lasind sa triumfe spiritul de happy-end intr-o patetica scena finala, in care Anton isi regaseste nu doar iubita pierduta, pe Mura, ci si fiul de care nu stia. Sa visezi in cringul de salcimi (1985) si Ca vintul pe cimpie (1987) largesc cimpul investigatiei sociale, prozatorul fiind atent acum si la stratificarea acesteia, la peisajul variat al mediilor.
Simplicitatea schemei epice (criza - rezolvare) nu se reflecta si intr-o simplicitate narativa, chiar daca Ion Lila nu este un tehnician al structurilor romanesti. EI uzeaza insa de „fluxul memoriei" si fringe cronologia prin flash-back-uri ale personajelor ori chiar printr-o compozitie care mizeaza pe principiul cutiilor incluse una intr-alta.
OPERA:
Ploaie amara. Bucuresti, 1978;
Cupieptul in bataia vintului, roman, Bucuresti, 1980;
Cascadorul. Trei romane, Bucuresti, 1981;
Hai sa fim prieteni, povestiri. Bucuresti, 1981;
Aventurile lui Palariu[a, Bucuresti, 1983;
Pestele cel mic. Bucuresti, 1983;
Lumea, de la inceput, roman. Bucuresti, 1984;
Sa visezi in cringul de salcimi, roman. Bucuresti, 1985;
O poveste cu pantofi. Bucuresti, 1986;
Ca vintul pe cimpie, roman. Bucuresti, 1987;
Luna de pe cer, roman, Bucuresti, 1988;
invingatorului i se dau flori, roman, Bucuresti, 1989;
Orasul cu prieteni. Bucuresti, 1989.
|
REFERINTE CRITICE:
V. F. Mihaescu, in Luceafarul, nr. 24, 1982;
R. G. Teposu, in Romania literara, nr. 26, 1982;
Elena Tacciu, ibidem, nr. 36, 1983;
I. Holban, in Cronica, nr. 36, 1983;
idem, in Convorbiri literare, nr. 12, 1984;
V. Cristea, in Romania literara, nr. 43, 1984;
Adriana Iliescu, ibidem, nr. 11, 1987;
. Doina Pologea, in Ramuri, nr. 5, 1987.
|
