Ion Giorgiu San biografia
Ion Giorgiu San opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
SAN GIORGIU Ion, se naste la 20 nov. 1892, Botosani -. moare in 20 nov. 1950, Udem-Diisseldorf, R. F. G.
Germanist, comparatist si istoric literar, dramaturg si poet.
Fiul arhitectului Alexandru San-Giorgiu si al Mariei (n. Stoica).
Liceul in orasul natal. Studiaza filologia si filosofia la Univ. din Leipzig si din Iasi. Licentiat in 1916, isi ia doctoratul in limba si literatura germana la Basel (1918). Din 192J, conf. de germana la Univ. din Bucuresti. Tine o serie de prelegeri despre literatura germana la Univ. populara din Valenii de Munte, al carei director de studii este intre 1922 si . in 1925, director al Teatrului Popular.
Publica art, de critica, studii referitoare mai ales la literatura germana, in Revista romana, Flacara, Adevarul literar si artistic, Viata Romaneasca, Gindirea, Die Literatur, Dichtung und Welt etc. Proiecteaza un studiu masiv despre Goethe, din care nu apare decit primul volum (1938). Interesat de fenomenul literar german contemporan: Lirica germana contimporana (1927), Generatia noua in lirica germana (1931). in Mihai Eminescu si Goethe (1929) urmareste influentele germane asupra poeziei eminesciene. Voi. Cercetari critice (1923), Intre critica si literatura (1928), Atitudini critice (1932), Pagini de critica (1932) contin studii critice si de literatura comparata. Teatru: Maica (1923), Femeia cu doua suflete (1925), Duduca Sevastita (1939), Timon //(1941).
Poezia, elegiac-minora (voi. Freamat, 1915; Rodul sufletului, 1923), ramine partea cea mai nesemnificativa si lipsita de originalitate a operei sale. Autor al unei antologii romanesti din Lirica lui Goethe (1935).
Lirica germana contimporana (1927) debuteaza cu o „privire generala" asupra poeziei germane moderne (incheiata cu analiza lirosofiei lui Nietzsche), pentru ca apoi sa dedice exegeze separate unor reformatori ca Richard Dehmel si Stefan George sau reprezentantilor liricii austriece (Hofmannstahl, Rilke, Werfel).
Atitudini critice (1932) cuprinde o serie de studii privind literatura europeana (Rousseau, Lessing, Ibsen), precum si o concentrata expunere comparatista referitoare la influenta germana asupra lui Eminescu (tema ilustrata si de studiul Mihai Eminescu si Goethe, 1929). Consacrat in special dramaturgiei, volumul Pagini de critica (1932) abordeaza probleme ca moralitatea in teatru, dramatizarea legendelor, criza teatrului contemporan. Temeinic cunoscator al expresionismului, Ion Giorgiu San-G. este un teoretician avizat al fenomenului, in articole precum Expresionismul literar (din Atitudini critice), cit si in capitolul Mistici si expresionisti, din Lirica germana contimporana. Cea mai importanta lucrare pe aceasta tema ramine Expresionismul dramatic (din Cercetari critice, 1923), studiu considerat de Ov. Ion Giorgiu San Crohmalniceanu drept „mai informat si mai complet ca oricare altul scris la noi despre dramaturgia expresionista". Ion Giorgiu San-G. vede in expresionism o necesara etapa de febra creatoare, fertila nu atit in sine, cit prin pregatirea - printr-o profunda purificare - a unor viitoare „opere de creatie definitiva".
Foarte informat, autorul pune la baza teoretizarilor sale elocvente exemplificari, analizind creatia dramatica a celor mai de seama reprezentanti ai curentului: Stemheim, von Unruh, Werfel, Hasenclever, Kaiser. Scriitorul caruia Ion Giorgiu San-G. i-a inchinat indelungi cercetari este Goethe. Ilustrative sint studii ca Goethe si politica (din Atitudini critice), Goethe eroticul si sexualul (o interpretare psihanalitica din Pagini de critica) ori Personalitatea lui Goethe (1932).
Aceste preocupari constante stau la baza unui monumental proiect: monografia Goethe, gindita in trei volume, impartind viata si opera titanului de la Weimar conform celor trei momente decisive ale creatiei sale: Urfaust; Faust I; Faust II. Din aceasta proiectata lucrare, Ion Giorgiu San-G. a reusit sa publice numai un masiv volum intii (1938), consacrat tineretii scriitorului si epocii sale de formatie spirituala.
O introducere ampla, de proportiile unei carti independente (Imaginea lui Goethe in literatura universala), inregistreaza receptarea lui Goethe in cultura germana si, spirit comparatist, influenta lui asupra literaturii europene. Introducerea contine, de asemenea, o interesanta descriere a „fenomenologiei spiritului goethean", care poate fi, in esenta, redusa la o dihotomie ce opune spiritului faustic (romantic si revoltat, „covirsit de dor si torturat de neliniste"), spiritul „biedermeier", adica unul burghez, care tinde „prin autoeducare sa elimine orice ispita din drumul vietii", ajungind la o „resemnata autorenuntare". Ca modalitate critica de abordare, Ion Giorgiu San-G. alege „calea de mijloc", utilizind contributiile aduse in exegeza goetheana de metoda istorico-filologica, precum si de aceea psihologica (ilustrata in special de Gundolf), ferindu-se insa sa le absolutizeze. Prin amploare si eruditie, ca si prin scriitura eleganta, limpede si exacta, monografia Goethe isi pastreaza si astazi intreaga actualitate. Teatrul lui Ion Giorgiu San-G. oscileaza intre tentatiile moderniste -elemente expresioniste, personaje-simbol, teoretizari psihologice (Masca, 1923; Femeia cu doua suflete, 1925) - si traditia comediei de moravuri in cadru autohton (Duduca Sevastita, 1939; Timonll, 1941). Personajele vor fi deci fie Ea, El, Omul Masca, fie Mita, Zoe, Tache Papadocle, Nae etc. Dialogul e adesea, mai ales in piesele cu veleitati novatoare, banal si pretentios. Prin forta creatoare, Ion Giorgiu San-G. ramine cel mai important germanist al nostru, precum si un notabil comparatist interbelic.
OPERA:
Die Judenfrage in Rumanien, Leipzig, 1914;
Don Juan sentimental. Bucuresti, 1915;
Freamat, Bucuresti, 1915;
Ruguri, Botosani, 1918;
Sebastien Merciers Dramaturgische Ideen im „Sturm und Drang", Basel, 1921;
Cercetari critice. Bucuresti, 1923;
Masca, Bucuresti, 1923;
Rodul sufletului, Craiova, 1923;
Femeia cu doua suflete. Bucuresti, 1925;
Banchetul, Bucuresti, 1926;
Istoria dramei si teatrului german. Bucuresti, 1926;
Schiller, Bucuresti, 1926;
Istoria limbii germane. Bucuresti, 1927;
Lirica germana contimporana. Bucuresti, 1927;
W. Hasenclever, Antigona, trad. de ~, Bucuresti, 1927;
intre critica si literatura. Bucuresti, 1928;
O cetate culturala: Valenii de Munte, Valenii de Munte, 1928;
Mihail Eminescu si Goethe, Craiova, 1929;
Omul zilei. Bucuresti, 1930;
Generatia noua In lirica germana. Bucuresti, 1931;
Arcul lui Cupidon, Bucuresti, 1932;
Atitudini critice. Bucuresti, 1932;
Pagini de critica, Bucuresti, 1932;
Personalitatea lui Goethe, Bucuresti, 1932;
Problema minoritatilor In Romania, Bucuresti, 1932;
Zece ani de activitate academica, Bucuresti, 1932;
Lirica lui Goethe. O antologie romaneasca, Bucuresti, 1935;
Goethe, Poezii, trad. in colab., Bucuresti, 1935;
Eminescu und der deutsche Geist, Jena und Leipzig, 1936;
J. Wassermann, Cristofor Columb, Don Quijote al oceanului, trad. de ~, Bucuresti, 1936;
Goethe, I, 1938;
Rumanische Germanistik, Miinchen, 1938;
Deutscher Geist in der rumanischen Literatur, Halle, 1939;
Duduca Sevastita, Bucuresti, 1939;
A doua primavara. Bucuresti, 1940;
Gaetano Cerri, inspiratorul lui Eminescu, Bucuresti, 1940;
Neue deutsche Quellen bei Mihail Eminescu, Jena und Leipzig, 1941;
Timon II, Bucuresti, 1941;
J. M. Wehner, Struensee, trad. de ~, Bucuresti, f. a. |
REFERINTE CRITICE:
S. Ciocuiescu, in Facla literara, nr. 15, 1923;
E. Lovinescu, Istoria, III;
P. I. Prodan, Teatrul romanesc contimporan, 1927;
I. E. Toroutiu, in Fat-Frumos, nr. 3, 1936;
Ov. S. Crohmalniceanu, Lit. rom. expr;
Al. Piru, Istoria literaturii romane de la inceput pina azi, 1981.
|
