Ion Dumitrescu biografia
Ion Dumitrescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
DUMITRESCU Ion, se naste la 9 ian. 1914, comuna Optasi, judetul Olt - moare in 27 iun. 1976, Bucuresti.
Istoric literar si poetician.
Fiul lui Ion Dumitrescu si al Alexandrei (n. Diaconu), tarani.
Licentiat magna cum laude al Facultatii de Litere a Univ. din Bucuresti (1935). Prof. la Liceul „Spiru Haret" din Capitala si la Alba Iulia; colaborator al Institutului de Lingvistica (din 1955); lector, apoi conf. la Institutul de Perfectionare a Cadrelor Didactice (din 1968).
Dr. in filologie (1971). Autor al unui studiu despre Metafora marii in poezia lui Eminescu (1972). A ingrijit o ed. de Studii eminesciene de D Caracostea (1975).
Elev fidel al lui D Caracostea, Ion Dumitrescu debuteaza tirziu, sub auspiciile colectivului condus de T. Vianu, care a elaborat Dic(ionarul limbii lui Eminescu la Institutul de Lingvistica. Studiile si interpretarile stilistice aparute in revistele Limba romana si Limba si literatura, incepind din 1957, vadesc nu numai o adinca cunoastere a textelor eminesciene si subtilitate in analiza, dar si o solida cultura filosofica, germana mai ales.
Sprijinite pe o mare bogatie de observatii, solid argumentate, studiile sale sint de fapt fragmente din ample cercetari, care urmaresc sa puna in evidenta creativitatea scriitorului, felul specific in care acesta utilizeaza virtuali-tatile artistice ale limbii. inca din studiul de debut, o analiza stilistica a cunoscutei poezii Ce te legeni, el isi precizeaza demersul, ple-cind de la vechea idee a lui W. von Humboldt ca orice limba are anumite valori intraductibile, „in care popoarele concentreaza intuitii proprii de viata"; acestea, „difuze - spune Ion Dumitrescu - isi limpezesc semnificatia in opera marilor creatori". Nu departe, in definitiv, de filosofia stilistica a lui C. Noica, principiul are marele merit de a incadra studiul unei trasaturi atit de personale ca stilul intr-o serie mai larga, cu-prinzind istoria expresivitatii limbii, folclorul si, de fapt, insasi istoria literaturii.
Stilistica genetica pe care o practica Ion Dumitrescu nu este insa obsedata de surse, ci „structurala", dupa propria sa definitie, cautind adica sa refaca intreg ciclul genetic al operei in elaborarea autorului, unitatea primordiala de ordin psihologic, filosofic, artistic, al carei rezultat e opera insasi asupra careia simpla analiza stilistica poate da doar indicatii aproximative. Un fragment din-tr-o vasta monografie a metaforei eminesciene e si singura sa carte, Metafora marii in poezia lui Eminescu (1972), care desprinde, printr-o analiza cu implicatii teoretice, concluzii privind aspiratia spre clasicitate a poetului, continutul filosofic al metaforelor sale si amplitudinea mijloacelor artistice. A scris si studii ramase in reviste, privind relatiile creatiei eminesciene cu literatura si filosofia germana (Goe-the, Schopenhauer, Rotscher), studii stilistice asupra operei lui C. Negruzzi etc.
OPERA:
Metafora marii in poezia lui Eminescu, Bucuresti, 1972.
|
REFERINTE CRITICE:
N. Balota. in Luceafarul, nr. 34, 1972;
Al. Dobrescu, in Convorbiri literare, nr. 9, 1972;
Alexandra Indries, in Orizont, nr. 20, 1972;
T.Tihan, in Steaua, nr. 13, 1972.
|
