Ion Cristofor biografia
Ion Cristofor opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
Cristofor Ion
Numele sub care semneaza Ioan Cristofor Filipas.
Poet.
De asemena, traducator si publicist.S-a nascut la 22 aprilie 1952, in comuna Geaca (Cluj).
Este fiul lui Aurel Filipas si al Rozaliei Filipas (n. Trif), ambii tarani agricultori.
Dupa studiile liceale terminate la Liceul Energetic din Cluj-Napoca in 1972, a absolvit in 1976 Facultatea de Filologie a Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca.
In perioada studentiei a fost redactor al revistei "Echinox" din Cluj-Napoca, apartinind grupului de tineri scriitori format in jurul acestei reviste. A lucrat ca electromecanic (1972 - 1973), profesor de limba franceza (1976 - 1977), librar, functionar la Centrul de librarii Cluj-Napoca (1977 - 1987). Din 1987 este redactor la revista "Tribuna".
Debuteaza publicistic in 1968 cu poezie in revista "Familia", la rubrica "Posta redactiei" sustinuta de poetul Stefan Aug. Doinas.
Debutul editorial are loc in 1982, cu volumul de poezie in odaile fulgerului (Ed. Dacia).
Colaboreaza cu poezie, eseuri si articole de opinie la revistele: "Echinox", "Steaua", "Romania literara", "Familia", "Ramuri", "Ateneu", "Vatra", "Amfiteatru", "Convorbiri literare", "Cronica", "Poesis", "Bucovina literara" si altele, ca si la publicatii romanesti din Canada, SUA si Iugoslavia. Dupa volumul de debut, publica volumul de poezie Cina pe mare (Ed. Dacia, 1988). Colaboreaza la Dictionarul scriitorilor romani coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi si Aurel Sasu (Ed. Fundatiei Culturale Romane, volum I - 1995; volum II. - 1998). A facut traduceri din operele unor autori straini contemporani ca: Takashi Arima, Philippe Jones, Alain Petre, Alain Jadot. Este prezent cu grupaje de poeme in antologiile: Poemes de Roumanie (Cahiers bleus, Troyes, 1990); Young Poets of a New Romania (Forest Boks, London, 1991); La masa tacerii (editie si traducere de Ion Milos, Suedia, 1998), ca si in reviste literare din Macedonia, Iugoslavia, Bulgaria, Japonia.
A obtinut urmatoarele premii: premiul Universitatii din Freiburg si al revistei "Zborlu a nostru" (Germania, 1995); premiul pentru traducere al Festivalului International "Lucian Blaga" (1997); premiul pentru traducere al Primariei municipiului Cluj-Napoca (1998).
In 1990 a fost bursier al Centrului de Perfectionare a Ziaristilor Profesionisti din Paris, iar intre 1995 - 1996 si in 1998 a beneficiat de burse la Colegiul European al Traducatorilor Literari de la Seneffe, Belgia. A calatorit in Republica Moldova (1990, 1994), Iugoslavia, Germania, Franta (1995), Spania (1998).
Lucreaza ca si inspector de specialitate la Primaria municipiului Cluj-Napoca.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Asupra poeziei autorului au formulat opinii critice: Victor Felea (in volum Aspecte ale poeziei de azi, III, Ed. Dacia, 1984); Marian Papahagi (in volum Cumpana si semn, Ed. Cartea Romaneasca, 1990); Radu G. Teposu (in volum Istoria tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua, Ed. Eminescu, 1993); Petru Poanta (in Dictionarul scriitorilor romani, volum I, Ed. Fundatiei Culturale Romane, 1995 si in Dictionar de poeti. Clujul contemporan. Fundatia Culturala "Forum", 1998); Gheorghe Perian (in volum Scriitori romani postmoderni, Ed. Didactica si Pedagogica, 1996); Ion Pop (in volum Pagini transparente, Ed. Dacia, 1997); Stefan Borbely (in volum Xenograme, Ed. Cogito, 1997) s.a.
Referinte critice:
"Volumul in odaile fulgerului (Editura Dacia, 1982) ne ofera un bogat «florilegiu» de poeme deosebit de graitoare pentru fizionomia particulara a unui tinar poet de azi, ajuns la o buna cunoastere de sine, la o dramatica revelatie a raporturilor lui cu viata si epoca in care traieste. Bineinteles, poetul e un priceput minuitor al limbajului metaforic modem, al unei tehnici care ii codifica mesajul, dar tendinta aceasta de incifrare nu obscurizeaza intr-atit intelesurile, incit ele sa nu poata fi receptate in cele din urma de catre cititorul avizat. () Personajul pe care il figureaza Ion Cristofor in versurile sale e un romantic (intelegem conceptul de romantic in acceptiunea lui de trasatura adinca, definitorie, a unei anumite sensibilitati) razvratit, un om al candorii, lucid si fara sentimentalism, un baudelairian traind eu intensitate multiple forme de alienare, favorizate de un «anotimp» ce-l tiranizeaza prin orizontul sau inchis, nemiscat, pietrificat. Acest «erou al timpului nostru», cum l-am putea numi, ajuns in combustiile epocii («cu mina in flacara veacului»), se simte totodata chemat la o ciudata «investitura», aceea de a fi «rege» al strigatului, un strigat insa din care n-a mai ramas decit un cortegiu de insemne invalide, inutile."
(Victor Felea, in voi. Aspecte ale poeziei de azi, III, Ed. Dacia, 1984)
"Ion Cristofor este unul dintre cei mai valorosi poeti care au iesit in deceniul opt din ambianta selecta a «Echinoxului». Desi debuteaza editorial in plina ofensiva a generatiei optzeciste (1982), el se circumscrie totusi criteriului poetic al modernitatii tirzii, respectiv formelor manieriste si decadent-estetizante ale acesteia. Etichetarile sint aproximative, incereind sa releve, pe de o parte, o sesibilitate melancolica, de descendenta postsimbolista si expresionista, iar pe de alta, o deosebita dexteritate a «figurilor» limbajului. Poetul nu este strain de unele tehnici postmoderniste (autoreferentialitatea, citatul), numai ca ele se incorporeaza intr-un discurs de tip metaforic, somptuos-imaginativ, solemn si grav, orientat programatic spre obscuritate. Ironia, cind apare, este de esenta romantica, niciodata relaxata in parodie sau in ludicul gratuit"
(Petru Poanta, in Dictionar de poeti. Clujul contemporan.
Fundatia Culturala "Forum", 1998)
|
