Ion Constantin Fundescu biografia
Ion Constantin Fundescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
FUNDESCU Ion Constantin, se naste la . Pitesti - moare in 22 ian. 1904, Bucuresti.
Poet, prozator si folclorist.
Fiul lui Constantin Fundescu, proprietar in Cimpulung si. poate, polcovnic de plai, si al Ral itei (n. ?).
A studiat in orasul natal si la Colegiul „Sf. Sava" din Bucuresti, continuindu-si instructia ca autodidact si ajungind sa cunoasca destul de bine 1b. germana si italiana. A fost secretar si inspector al Comitetului Teatrelor (1857-l869), administrator al Buletinului Instructiunii Publice (1866), redac-tor-sef (1876-l881) si director (1882-l888) al ziarului Telegraful.
A colaborat la Dimbovita. Nationalul, Romanul. Nichipercea, Satyrul, Ghimpeleetc. si a editat publicatiile umoristice Pepelea (1860-l861), Tomba Terra (1861), Calendarul Dracului (1866-l867). Prieten cu N. Filimon si C. D. Aricescu", pretui! de B. P. Hasdeu'. care i-a prefatat colectia de proza populara Basme, oratii, pacalituri si ghicitori (1867). prima datorata unui roman.
Debuteaza in Dimbovita si Nationalul (1857). A scris poezii (Vocea Argesului, 1859; Flori de cimp. 1864; Poezii noi, 1868), nuvele, un roman (Scurtat. 1875) si proiectase niste memorii de calatorie. Versifica cu usurinta, dar fara originalitate, teme comune literaturii vremii; mai interesant este romanul, bine povestit, cu unele incercari de analiza psihologica.
Poeziile cu care Ion Constantin Fundescu debuteaza in Dimbovita si Nationalul (1857), si apoi le aduna in volume (Vocea Argesului. 1859; Flori de cimp, 1864; Poezii noi, 1868) sint, de fapt, versificari fara adincime si fara originalitate ale unor teme curente in literatura epocii. Ion Constantin Fundescu rimeaza cu usurinta, dar nu progreseaza de la un volum la altul, repetindu-se atit din punctul de vedere al tematicii, cit si din cel al manierei de exprimare. Versurile erotice, inspirate, intre altele, de o lamarliniana Elvira. lauda frumusetea iubitelor in declaratii mai mult gratioase decit patetice; poeziile patriotice, superficiale si ele, constituie un soi de inventar al principalelor evenimente politice postpasoptiste, iar baladele, de inspiratie populara sau vadind influenta tiranica a lui D. Bolintineanu (prin predominarea discursului asupra epicului, evolutia prin distihuri sententioase si, uneori mecanismul de versificatie din Milmea si baba), nu retin nici ele in mod deosebit atentia. Satirele sint mai mult niste cronici rimate, ironizind benign viciile publice sau manifestind un virulent antagonism fata de Al. I. Cuza, iar cele citeva meditatii reiau poncife ale romantismului declamator de a doua mina.
Ceva mai izbutite sint epistolele, care evidentiaza insa si ele, in cele mai bune pasaje, inriurirca lui Gr. Ale-xandrescu. „Romanul original" Scarlat (1875), al carui erou principal a avut, pare-se, un model real, istoriseste cu oarecare indemi-nare o poveste de dragoste pilduitoare: tinarui plin de calitati ce se lasa prins in mrejele unei iubiri lipsite de orice inaltime morala sfirseste tuberculos si in mizerie, iar femeia ce nu cauta in dragoste dccit placerile clipei, schimbind amantii precum un „Don Juan feminin", cade in cele din urma prada razbunarii unui iubitmai putin rabdator. Schema compozitionala (cu dislocarea firului cronologic, alternarea persoanei povestitorului si intercalari epistolare) este destul de bine stapinita, iar dialogurile, firesti; discursul autorului, pe linga unele „fi-losofari" destul de firave, cuprinde si oarecare tentative de analiza psihologica. Ion Constantin Fundescu a ramas in istoria literara mai ales ca editorul primei culegeri de basme romanesti (dupa cea germana a fratilor Schott), imperfecta daca o judecam cu criteriile moderne, dar cu totul notabila in e-poca, bucurindu-se si de o prefata substantiala si elogioasa din partea lui B. P. Hasdeu.
OPERA:
Vocea Argesului, Bucuresti, 1859;
Flori de cimp. Bucuresti, 1864;
Basme, oratii, pacalituri si ghicitori, cu o introducere despre literatura populara de B. P. Hasdeu, Bucuresti, 1867 (alte ed.: 1875: 1896);
Poezii noi. Bucuresti. 1868;
Scarlat. Roman original. Bucuresti. 1875;
Hitrowosi Ko-tz.ehue. Bucuresti. 1890.
|
REFERINTE CRITICE:
V. Gr. Pop. Conspect asupra literaturei romane si scriitorilor ei de la incepui si pina astazi in ordine cronologica, I, 1875;
N. [orga, Istoria presei romanesti de la primele ince-puturi pina la 1916, 1922;
II. Chendi, Foiletoane 1925;
G.Calinescu, Istoria;
. L. A, HI;
O. Barfea, Istoria folcloristicii romanesti, 1974. |
