Ioana Petrescu biografia
Ioana Petrescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
PETRESCU Ioana (numele la nastere: Elisabeta Jeana Balanescu), se naste la 10 oct. 1906, Bucuresti - moare in oct. 1996, Bucuresti.
Prozatoare.
Fiica ofiterului de marina Ion Balanescu si a Constantei (n. Georgescu).
Scoala primara si liceul la Bucuresti (bacalaureatul in 1925); urmeaza apoi Facultatea de Drept a Univ. din capitala, luindu-si licenta in .
Debut editorial cu romanul Fapt divers (1937), urmat de Joc de oglinzi (1943).
Publica povestiri (3 povestiri, 1957; Minuni la Margarit, 1965); romane pentru tineret (Magura vulpii, 1968; Soarele tirziu, 1975) si biografii romantate (Omul din luna, 1959; Ua-Naase, 1964; Lusitanii, 1967).
Colaboreaza sporadice la revista Romania literara. Luceafarul s.a.
Ioana Petrescu si-a inceput activitatea literara cu romane de descriptie a mediului burghez interbelic, cu intriga sentimental-erolica, fara pretentia de adincire a studiului social, intemeiate mai degraba pe analiza psihologica: Fapt divers (1937) si Joc de oglinzi (1943). Critica i-a semnalat carentele de structura narativa, dar si curajul de asumare a tehnicii monologului interior; „o notatie psihologica de fina feminitate, o intuitie proaspata a unor nuantate sentimente, un scris sobru" (P. Constanti-nescu).
Caracterul conventional, autenticitatea „indoielnica" i-au fost reprosate mai cu seama celui de-al doilea roman. Dupa razboi, Ioana Petrescu se dedica o vreme literaturii pentru tineret: povestirile stiintifico-fantastice din Minuni la Margarit (1963) au naivitatile virstei de inceput, la noi, ale genului, ilustrind superficial avintul stiintei moderne si idilizind aspecte ale societatii socialiste in marsul ei spre progres. Scopuri educative asemanatoare urmaresc si biografiile romantate: Omul din luna (1959), despre calatoriile si cercetarile lui Mikluho Maklai in Papus, Ua-Naase (Cintecul libertatii), 1964, dedicat revolutionarului hailian Toussaint Louverture, si Lusitanii (1966), despre exploratorul Vasco da Gama.
Romanul istoric Magura vulpii (1968) apartine stilistic aceleiasi faze: epoca lui Cuza, cu eforturile tinarului stat roman indreptate spre propasire si independenta; ramine insa doar cadrul unei povestiri aventuroase de iubire intre un medic roman si tinara sotie a unui negustor grec tradator. Renuntind cu totul la sabloanele genului senzational. Soarele tirziu (1975) continua istoria familiei de la Magura vulpii, in alt registru problematic si stilistic. Saizeci de ani mai tirziu, protagonistul din romanul anterior, acum octogenar, lupta pentru a apara tinutul si padurile lui impotriva asaltului rapacitatii si afacerismului. Nepoata lui, Mindra, casatorita cu un muzician plecat la Paris, nu se simte legata prin nimic de locurile natale, incit batrinul se ataseaza de tinarul Albota, trimisul consortiului bancar, in ale carui cinste si patriotism vede un posibil aliat in lupta lui. Valentin Albota, urmas al unui boier pustiit prin Orient, suflet nobil si sensibil, poet nemarturisit, e decis sa continue baialia batrinului Negru Vulpes, care moare impacat. Evenimentele se succed insa potrivnice si padurile urmeaza sa fie sacrificate. intr-o scriitura moderna pe o canava epica traditionala), prozatoarea dozeaza intelectualitatea evocarii cu un coeficient de ambiguitate. Perspectiva narativa devine un factor suficient de subtil in edificarea textului romanesc, Albota povestind la persoana intii si reconstituind faptele dupa jurnalul intim al batrinului Vulpes, din textul caruia evocarea incorporeaza fragmente.
Spre deosebire de scrierile anterioare ale lui Ioana Petrescu, se poate vorbi aici despre o intentionalitate estetica de recuperare a unei teme vechi (regasibila la M. Sadoveanu, Hortensia Papadat-Bengescu s.a.). Moartea batrinului, plecarea nepoatei la Paris, vinzarea si spulberarea mosiei aduc acel fior tragic al zdrobirii inexorabile a lumii patriarhale de catre istoria dura, insensibila la valorile umane individuale, idee cu care ne familiarizase un intreg filon epic de dupa 1900.
OPERA:
Fapt divers, roman. Bucuresti, 1937;
Joc de oglinzi, roman. Bucuresti, 1943;
3 povestiri. Bucuresti, 1957;
Omul din luna (Mikluho Maklai), biografie romantata. Bucuresti, 1959;
O inttmplare de necrezut, povestiri stiintifico-fantastice. Bucuresti, 1962;
Audacia, nuvele, Bucuresti, 1963;
Ua-Naase. Viata iui Toussaint Louverture, Bucuresti, 1964;
Minuni la Margarit, povestiri stiintifico-fantastice. Bucuresti, 1965;
Lusitanii, biografie romantata, Bucuresti, 1967;
Magura vulpii, roman. Bucuresti, 1968;
Soarele tirziu, roman, Bucuresti, 1975.
|
REFERINTE CRITICE:
D. Petrasincu, in Romania literara, nr. 8, 1939;
M. Chimoaga, in Viata, nr. 937, 1943;
P. Constantinescu, Scrieri, IV;
S. Traian, in Viata Romaneasca, nr. 7, 1969;
P. Poanta, in Steaua, nr. 5, 1969;
P. Constantinescu, Scrieri, VI;
M. Iorgulescu, in Romania literara, nr. 11, 1974;
I. Vlad, in Tribuna, nr. 12, 1974;
S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 1, 1979;
Gh. Grigurcu, in Familia, nr. 5, 1979;
Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 6, 1982;
C. Robu, in Tribuna, nr. 18, 1983;
L. Ulici, in Romania literara, nr. 5, 1988.
|
