Ioana Dinulescu biografia
Ioana Dinulescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
Dinulescu Ioana.
Poeta.
S-a nascut la 3 iulie 1950 in Craiova.
Este fiica lui Dumitru Dinulescu si a Elenei Dinulescu (n. Comisaru).
A absolvit Facultatea de Filologie (sectia romana - franceza) a Universitatii din Craiova (1973).
In perioada studentiei si dupa absolvire fecventeaza cenaclul "Ramuri" si cenaclul •'Cadran" al Universitatii din Craiova.
In perioada 1973 - 1975 este profesoara; intre anii 1975 - 1980 este redactor la revista "Ramuri" si titulara rubricii "Cronica de poezie".
Intre 1980 - 1985 este redactor la Radio Oltenia din Craiova, sem-nind cronici literare, dramatice si de arta. Dupa 1985 este profesoara la Casa Pionierilor din Craiova.
Debuteaza publicistic cu poezie in revista "Ramuri" in anul .
Debuteaza editorial in antologia Romanian Poems (Yowa City, SUA, 1977) cu poeme traduce in engleza. Debutul in limba romana are loc in 1982 cu volumul Calatorii de recunoastere (Ed. Scrisul Romanesc).
Colaboreaza la revistele "Ramuri", "Romania literara", "Luceafarul", "Vatra", "Convorbiri literare", "Cronica", "Steaua", "Calende". Dupa volumul de debut, publica urmatoarele carti: Legea si visul (Ed. Scrisul Romanesc, 1987), Eu si lumina (Ed. Scrisul Romanesc, 1988), Cortina in fata marii (Ed. Cugetarea, 1995), Steaua lui Ion (Ed. M.J.N., Craiova, 1999), Sufletul, aceasta fictiune (Ed. Cartea Romaneasca, 1999). Este detinatoarea urmatoarelor premii: premiul revistei "Luceaiarul" (1980), premiul revistei "Tribuna" (1981), premiul Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din Romania (1996).
Lucreaza ca si realizator de programe culturale la Radio Oltenia din Craiova.
Este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania, membra fondatoare a Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania - ASPRO si membra a Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru - sectia romana. Despre poezia autoarei au formulat opinii critice: Constanta Buzea ('"Amfiteatru", nr. 10/1982); Laurentiu Ulici - Rece si cald ("Romania literara", nr. 41/1982); Petru Poanta ("Tribuna", nr. 35/1982); Daniel Dimitriu ("Convorbiri literare", nr. 10/1982); Eugen Simion - Lectia de melancolie ("Romania literara", nr. 49/1982); Constantin M. Popa ("Ramuri", 1983); Nicolae Manolescu ("Romania literara", nr. 15/1988); Al. Cistelecan ("Luceafarul", nr. 5/1996); Mircea Barsila - Ioana Dinulescu sau proba dedublarii ("Calende", nr. 3-4/1997); Geo Vasile ("Romania literara", nr. 33/1999); Voicu Bugariu, Bucur Demetrian s.a.
Referinte critice:
"Ioana Dinulescu scrie admirabile poezii despre dragoste, despre acest sentiment pe care il obliga sa para consumat, dindu-i siatura trista a ceea ce a fost, nimic mai mult, oferindu-i o amintire care nici nu il mareste, nici nu il micsoreaza!..,).
Iti dai seama pina la urma. ii descoperi Ioanei Dinulescu furia pasionala pe care si-o reprima, si-o minimalizeaza in fiecare poem. Este aici si semnul unei mari puteri, este si multa promisiune, un iad de flacari inflorit salbatic si mereu inabusit, tinut in cumpana cu un rai incetosat si plictisit."
(Constanta Buzea, "Amfiteatru", nr. 10/1982)
"Realitatea prozaica a intimplarilor si obisnuintelor zilnice e trecuta prin filtrul unei aspiratii de sorginte romantica: singuratatea ca sursa a starii de gratie si ca efect al incertitudinilor stringerii sentimentelor in cuvintele textului scris ().
Ce se obtine in urma acestei filtrari e o aureola de inefabil deasupra ambientului domestic ()."
(Laurentiu Ulici, "Romania literara", nr. 41/1982)
"Motivul dupa-amiezii poate reprezenta, peste tot, un indiciu pentru aceste poezii: o dupa-amiaza care are mireasma nucului desfrunzit, gustul migdalelor amare sau culoarea aurie a amiezei. Senzorialitatea este evidenta, ca si limbajul subtil, rafinat. ()
Tonul «pozat», prozaismul acestor versuri sint spre cistigul lor si corecteaza tendinta opusa, spre exaltarea «lirica» din altele. ()
Cine scrie astfel de versuri nu se poate plinge de lipsa harului."
(Nicolae Manolescu, "Romania literara", nr. 15/1988)
"Ioana Dinulescu opteaza pentru o viziune a fertilelor nuantari existentiale, necompatibila cu monocordul tragism incrincenat sau cu puerila efuziune jubilativa in exces. Poezia ei, vitalista cu masura, marturiseste despre linistirea luminoasa a unor febrile si tulburatoare experiente omenesti."
(Gabriel Rusu) |
