Ioan Tepelea biografia
Ioan Tepelea opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
TEPELEA IOAN.
Poet.
S-a nascut la 3 iunie 1949 in Oradea.
Este fiul lui Traian Tepelea si al Ioanei Tepelea.
A absolvit Liceul cu profil special de Educatie fizica din Oradea in .
Urmeaza apoi Scoala militara pentru ofiteri activi si Facultatea de Istorie - Filosofie a Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca (absolvita in 1980). In 1995 devine doctor in istorie la aceeasi facultate.
Este membru fondator al cenaclului literar "Horenii" din Oradea, la care a activat intre 1970 si 1989.
Urmeaza cariera militara la Arad si Oradea. Dupa 1990 va fi director al Casei de cultura a armatei din Oradea.
A debutat publicistic cu poezie in "Crisana" (1972).
Debutul editorial are loc cu volumul de poezie Seninul miscarii (Ed. Militara, 1986).
Colaboreaza la revistele: "Familia", "Convorbiri literare", "Aurora", 'Tribuna", "Unu", "Zburatorul", "Poesis", "Steaua", "Apostrof, "Poezia", "Luceafarul", "Argo" (Germania), "Sud" (Franta), "Tomis", "Viata armatei", "Apostrof (Serbia), "Mihai Eminescu" (Australia), "Contrapunct", "Al cincilea anotimp", "Journal des poetes" (Belgia) s.a.
Dupa debut, publica urmatoarele volume: Miresmele fulgerului (Ed. Cartea Romaneasca, 1988); Naufragiu in limitele bunului simt (Ed. Cogito, 1991); Poverile din oglinda (Ed. Fundatiei "Cele Trei Crisuri", 1992); Trup ratacind printre parti de vorbire (Biblioteca Revistei Familia, 1994); Noaptea esentiala / La nuit essentielle (volum bilingv, romana - franceza, Ed. Cogito, 1996); indreptatit la caderea in gol (Ed. Helicon, 1996); Discursuri in partea de insufletire artistica (Ed. Helicon, 1997); Quelque part en Normandie / Undeva in Normandia (Ed. Helicon, 1997); Exilat pe taisul de sabie (Ed. Junimea, 1998), Heldererlin izbliza / Holderlin pe aproape (traducere de Adam Pusiojic, Ed. Prosveta, Belgrad); Prolegomene inlauntrul iluziei (Ed. Cartea Romaneasca, 2000).
Este prezent cu traduceri in antologiile Voix de Roumanie (traducere de Jean Poncet, Biblioteca revistei "Sud", Marsilia) si Vid rysdnadeus bord / La masa tacerii (traducere de Ion Milos, Ed. Symposion, Suedia, 1998), precum si cu un grupaj de poeme in revista "Apostrof (Belgrad, in traducerea lui Adam Pusiojic).
Este detinatorul urmatoarelor premii: premiul special pentru poezie SF al Conventiei Nationale SF (Oradea, 1979), premiul "M.G. Samarineanu" (Zilele revistei "Familia", 1994), premiul Asociatiei Scriitorilor din Cluj, filiala a Uniunii Scriitorilor din Romania (1996), premiul revistei "Convorbiri literare" (1998).
A calatorit in strainatate la Bienala internationala de poezie de la Liege, Belgia si la Bienala internationala de poezie de la Beuvry, Franta (1996), la Catedra de Limba romana a Universitatii din Praga, Cehia (1996), la Centrul Cultural Roman din Paris, la revista "Sud" din Marsilia, la "Intilnirile Scriitorilor" de la Belgrad si intr-o delegatie de scriitori in Danemarca (1997), in Belgia si Italia ca membru al juriului international "Jeunes auteurs" (1998) etc.
Lucreaza ca si conferentiar universitar la Universitatea Oradea, director executiv al Academiei de Stiinte, Literatura si Arte din acelasi oras, director al Editurii Cogito si al revistelor "Unu", "Aurora" si "Aletheia".
Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si membru fondator al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania - ASPRO.
Au formulat opinii critice asupra scrierilor autorului: Radu Enescu - Semnul miscarii, de Ioan Tepelea ("Familia", 1986); Alexandru Andritoiu -Miresmele miscarii ("Romania literara", 1988); Ion Simut - O disperare atletica ("Romania literara", 1991); Mircea Popa - O experienta inedita ("Literatorul", 1993), Asediul cuvintelor ("Tribuna", 1995) si Exilat in mileniul trei ("Luceafarul", 1999); Ioan Moldovan - Despartirea de iluzii ("Familia", 1995); Mihaela Ursa- Idee fixa de viata ("Apostrof, 1995); Al. Cistelecan - Alte reflexii melancolice ("Luceafarul", 1996); Radu Voinescu - Continua sa-mi vorbesti despre Kafka ("Viata armatei", 1996); Stefan Borbely (in volum Xenograme, Ed. Cogito, 1997); Al. George - Exilat pe taisul de sabie ("Luceafarul", 1998); Gheorghe Grigurcu ("Romania literara", nr. 44/1999) s.a.
Referinte critice:
"poetul face dovada unei certe stapiniri de sine, adica deopotriva a uneltelor lirice si a materiei launtrice ramase sub semnul unei continue agitatii emotive, din perspectiva unui scepticism asumat si a unei atitudini (auto)ironice."
(Ioan Moldovan, "Familia", 1995)
"in ultimele volume poetul s-a straduit chiar sa se apropie de sinteza mai voluntara a cotidianului, exersind notatia abrupta si incitarea nervului moral si staruind mai mult intr-un patos introspectiv decit intr-unui de emfaza retorica, in vreme insa ce nostalgiile mai vechi isi cautau spatii de refugiu, ascunzindu-se in copilarie si intr-o memorie mereu reverberanta, cele de acum torc fuiorul deceptiei fara a mai fugi in miraje apuse. Poemul sta pe loc, in prezentul elegiac, infruntindu-si starile de calm, resemnare si autoironie si acutizindu-le nu printr-o dictiune agravata, de duet patetic, ci printr-una nonsalanta, detasata si frivola"
(Al. Cistelecan, "Luceafarul", 1996)
"E imposibil sa nu recunosti aici indiciile unei radicale poezii de implicare, numai ca Ioan Tepelea nu continua prin deconstruirea galopanta a acesteia, in sensul preconizat, de pilda, de o parte zgomotoasa a poeziei optzeciste. Registrul sintactic e complet: aluzii fine la procese sociale de anvergura se asociaza cu simboluri indispensabile, cum sint omul-numar, fiinta fara identitate, obiectul multiplicabil, insa toata aceasta invocare grotesca a exterioritatii goale, vidate de substanta, are, pentru poetul oradean, rolul pragului atroce de care fiinta se desprinde pentru a trece in calmul camerei interioare. E zona cea mai complexa a poeziei lui Ioan Tepelea, fiindca implica nu numai reverii, nu numai amintiri din alte timpuri sau invocarea cite unui prieten ilustru, regasit in intimitatea unei mereu dorite comuniuni spirituale, ci si o aspiratie catre tacere sau neant, ceea ce face ca miezul poeziei lui Ioan Tepelea sa se afle intr-o zona deschisa dincolo de cuvinte."
(Stefan Borbely, in voi. Xenograme, Ed. Cogito, 1997) |
