Ioan Paul biografia
Ioan Paul opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
PAUL Ioan, se naste la 20 mart. 1857, corn Hidis (azi Podeni), judetul Cluj - moare in 19 febr. 1926, Cluj.
Prozator. Fiul preotului ortodox din satul natal, nepot al preotului Sofronie Paul, prieten, acesta, cu mitropolitul Andrei Saguna; mama - sora cu scriitorul Stefan Cacoveanu (1843-l936).
Clasele primare (1865-l869), clasele secundare (1869-l877), mai intii la colegiul reformat din Aiud (clase normale), apoi la liceul romanesc din Blaj, unde-si sustine bacalaureatul in iun. .
Student la Viena, mai intii la Politehnica, apoi la Facultatea de Litere si Filosofic timp in care se afiliaza la soc. studenteasca de orientare junimista „Romania Juna" si debuteaza cu versuri (La ea), in revista Familia, de la Budapesta (nr. 18, 1878); tot acum (1881), isi publica si primul voi., cuprinzind nuvela Nu-i nimic! si schita cvasi-autobiografica Credinta desarta (aparuta anterior in revista Sezatoarea).
Licentiat si doctor in litere si filosofie al Univ. din Budapesta (1883). Profesor de limba romana, limba maghiara si matematici la Institutul Pedagogic si Teologic din Caransebes, pina in 1886, an in care se stabileste definitiv in tara, functionind, timp de peste trei decenii (1886-l919), ca prof. secundar de limba romana, limba germana si filosofie la gimnaziul din Slatina (1886-l890), la Liceul National din Iasi (1890-l895), la Liceul Internat din Iasi (1895-l919), la Scoala Militara din Iasi (1892-l919), la pensionul de fete „Humpel" si la Scoala Normala de fete din Iasi (din 1908); din' 1916, ocupa Catedra de estetica literara la Univ. din Iasi. in acest timp, a publicat manuale scolare de limba romana (in colab. cu Miron Pompiliu, 1897; 1898) si de limba germana (in colab. cu C. Meisner, 1899; 1900).
A colaborat la Familia, Amicul familiei, Sezatoarea, Luceafarul, Arhiva, Revista noua, Convorbiri literare, Viata Romaneasca, Transilvania. La 56 de ani, in Viata Romaneasca (nr. 1l-l2, 1913), isi face, practic, un al doilea debut, cu nuvela Florica Ceterasul (semnata moare inm.), prin care-si inscrie numele in istoria literara. Un scurt interval (ian. 191l-dec. 1912), a fost director al invatamintului primar si normal in Ministerul Instructiunii.
Dupa Marea Unire din 1918, Ioan Paul revine in Ardealul natal, fiind numit (1 oct. 1919) prof. de estetica literara la Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. Daciei Superioare din Cluj, chiar din momentul infiintarii acesteia; a fost primul prof. de estetica al acestei Univ., pina la incetarea din viata.
Cu toate ca-i procurase - zice-se - necunoscutului student vienez I.S. Paulu, in virsta, atunci, de 24 de ani, satisfactia unor generoase felicitari venite din partea ilustrului Vasile Alecsandri, nuvela Nu-i nimic! (1881) este azi categoric irecuperabila stilistic, si nu numai din cauza deserviciilor adu:d de artificioasa ortografie latinista. Romantioasa si naiva, intriga de amor intre Vilma, fiica unui conte castelan maghiar din Transilvania, si Maiorescu, tribun al lui Avram Iancu, fiul unui preot ortodox ucis din ordinul amintitului conte, nu numai ca - asa cum, inca din momentul aparitiei, obiecta Iosif Vulcan -ramine total inaderenta contextului istoric in care e plasata (revolutia de la 1848), dar cladita exclusiv pe clisee verbale si comportamentale, pe ticuri narative si tirade grandilocvente discreditate intre timp pina la ridicol - se incarca azi de o comica expresivitate involuntara, producind la lectura irezistibile efecte ilare, parodice, caricaturale.
Mult mai adecvat este tonul naratorial gasit in Florica Ceterasul (1913), nuvela inspirata de acelasi an revolutionar 1848 in Transilvania (mai precis, in Tara Motilor - apartenenta de care autorul insusi a fost mindru toata viata). „Fara indoiala cea mai reusita din scrierile in proza inspirate din acest episod eroic a] istoriei ardelene" (Ion Breazu), Florica Ceterasul istoriseste, in tonalitate rapsodica, de implicare si participare afectiva a naratorului si de totala asumare din partea a. a a mentalitatii populare din care-si trage seva, faptele de vitejie ale motilor din oastea „Domnului Iancu" si, pe acest fundal, povestea de dragoste dintre protagonistul Florica - neintrecut „ceteras" (violonist folcloric), iscusit cioplitor in lemn si piatra, totodata temerar ostean - si ingenua Sofica, fiica fierarului faurar de arme Ustale, din Cimpeni.
Paralelismul traiectoriilor epice (intre perioada eroica a revolutiei si faza idilica, euforica a sentimentului erotic, apoi intre prabusirea idealurilor revolutiei si deznodamintul dureros al povestii de iubire) ascunde o ambitie scriitoriceasca mai substantiala, care, chiar daca depaseste pe departe modestele resurse ale scriitorului, se cere, totusi, mentionata ca atare: incercarea de a capta vibratia insasi a existentei, atit in registrul „major" al plenitudinii vitale triumfatoare, cit si in cel „minor" al suferintei, nenorocirii si zadarniciei acceptate ca destin -individual ori colectiv. in plus, atractia pitorescului lingvistic, semnalata de G. Calinescu, rezista inca si azi. Nesemnificative - schitele din Credinta desarta (1881) si Nevasta betivului (1909); perimate incercarile de psihologie generica, fundamentate doar empiric, intuitiv (Taranul roman si ungur din Ardeal, 1899; „Lasa!" de dincolo, 1890; Pedagogia taraneasca, 1925). O sumara idee asupra convingerilor estetice - de sorginte intuitiva, si acestea, „de bun-simt" - profesate de la catedra de Ioan Paul ne mai putem face azi doar din prelegerea inaugurala.
Singura care s-a pastrat, a cursului sau la Universitatea din Cluj (Obiectul si importanta esteticei literare, 11 nov. 1919). Din pacate, cursul intreg (Teoria artelor si scoalelor literare, 600 pagini), anuntat spre publicare, inca din 1934, de fiul sau, Radu I. Paul (autor el insusi al unui tratat de estetica in doua volume - Vieata estetica. Cluj, 1937), nu a mai apucat sa vada atunci lumina tiparului, Fiind actualmente, probabil, pierdut.
OPERA:
Nu-i nimic! Novela de la 1848, Viena, 1881;
Az ii] nipies irany a roman szepirodalomban. Tudosi 6rtekezes, irta Paulu S. Janos (Noua directie poporala in literatura romana. Teza de doctorat), Budapesta, 1883;
Taranul roman si ungur din Ardeal. Studiu psihologic poporal. Conferinta tinuta in aula Universitatii din Iasi, Iasi, 1899;
Florica Ceterasul. Din revolutia de la 1848 in Muntii Motilor, Bucuresti, (1913);
Florica Ceterasul si alte scrieri. Bucuresti, 1928. |
REFERINTE CRITICE:
S. Ghimpescu (pseud. lui I. Vulcan), in Familia, nr. 79, 1881;
V. Bogrea, in Societatea de miine, nr. 9, 1926;
Al. Ciura, ibidem;
S. Dragomir, ibidem;
O. Ghibu, ibidem;
S. Puscariu, ibidem;
T. Naum, in Gind romanesc, nr. 3-4, 1936;
I. Breazu, Povestitori ardeleni si banateni pina la Unire, 1937;
idem, in Tara Btrsei,' nr. 4-6, 1938;
G. Calinescu, Istoria;
Const. Ciopraga, Literatura
|
