Ioan Nenitescu biografia
Ioan Nenitescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
NENITESCU Ioan S., se naste la 11 apr. 1854, Galati - moare in 23 febr. 1901, Buzau.
Poet si dramaturg.
Fiul lui Stefan Vasiliu, manufacturier, si al Elisabetei (n. Zaharia).
Absolvent al Scolii Comerciale „Alexandru Ioan I" din Galati, isi completeaza studiile liceale, luindu-si bacalaureatul la Iasi, unde frecventeaza, ca audient, cursurile Facultatii de Litere. Urmeaza o scoala de ofiteri si participa ca voluntar la Razboiul de independenta, fiind ranit la Grivita. isi continua studiile ]a Facultatea de Filosofie a Univ. din Berlin.
In 1887, isi ia doctoratul la Leipzig, cu o teza despre Spinoza. A functionat^ ca prof. si inspector scolar la Bucuresti.
Intreprinde o calatorie in sudul Dunarii, soldata cu un amplu „studiu etnic si statistic asupra aromanilor" (De la romanii din Turcia Europeana, 1895).
A mai detinut functii politice si administrative: deputat de Covurlui si prefect al judetul Tulcea. Frecventind „Junimea", a publicat numeroase poezii in Convorbiri literare, dupa ce isi facuse debutul la Gardistul civic, din Galati. A mai colaborat la: Albina, Amicul copiilor. Revista noua, Romanul literar. Sezatoarea, Ziarul presei s.a. intre 1884 si 1888, scoate la Bucuresti Tara noua, unde publica mai ales studii si art. de pedagogie, etica si sociologie. Editorial, debuteaza cu volum de versuri Flori de primavara (1880), urmat de poemul Soimii de la Razboieni (1882) si volum Pui de lei (1891). Dintre incercarile teatrale, a publicat doar drama Radu de la Afumati (1897).
A fost membru corespondent al Acad. Romane (1896).
Flori de primavara (1880) aduna, fara suficient discernamint critic, productia poetica a inceputurilor. Alaturi de lirica erotica, volumul mai cuprinde pasteluri, meditatii, balade si legende. Putine sint piesele ce se remarca, prin prelucrarea izbutita a unui motiv popular, prin unitate de ton, acuratete stilistica sau interesul formulei prozodice (Iubirea tainuita. As vrea, Cintec de fericire). Cele mai multe sint un fel de „poezii de album". In versurile lui Ioan Nenitescu se recunosc usor reminiscente din Alecsandri si Bolintineanu. ba chiar din erotica Vacarestilor sau romantismul umanitarist al lui Bolliac. Sint prezente, de asemenea, rezonante eminesciene si nu lipsesc unele anticipatii ale poeziei lui Cosbuc. in Soimii de la Razboieni (1882), poem istoric in metru popular, dedicat lui Alecsandri, pe care l-a avut ca model, pasajele lizibile sint covirsite de fastidioase descrieri de batalii, realizate in imagini stereotipe. si numeroase tirade.
Cu acesta, optiunea lui Ioan Nenitescu se fixeaza definitiv asupra tematicii patriotice, care formeaza substanta celui mai cunoscut volum al sau, Pui de lei (1891). El repudiaza acum poezia erotica, intimista, in favoarea celei patriotice si eroice, cu evidenta finalitate educativa. Sint evocate, prin urmare, toate figurile pilduitoare ale istoriei nationale, de la Decebal si Traian la Mircea cel Batrin, Vlad Tepes, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, pina la eroii anonimi al Razboiului de independenta (Plugar roman, Cornistul de la Grivita etc).
Multe din poeziile inspirate de experienta razboiului alcatuiesc un fel de jurnal liric de campanie. Poetul pune sentimente si idei inaltatoare -dragostea de patrie, neatirnarea, unirea - in versuri minate uneori de prozaism si retorism si umbrite, in citeva rinduri, de atitudini xenofobe. Poeziile care se salveaza prin concentrare, simplitate sau formulari memorabile, in stare sa emotioneze (Pui de lei. Tara mea. Vointa neamului s.a.), au cunoscut, gratie valentelor educative si, uneori, suportului muzical, o larga popularitate, mai ales prin intermediul scolii.
Citeva sint in circulatie si astazi. Drama istorica Radu de la Afumati, reprezentata in 1897 la Teatrul National din Bucuresti intr-o distributie prestigioasa, se remarca prin acelasi mesaj patriotic. Nelipsita de unele momente de dramatism si poezie, ea face o figura onorabila in evolutia teatrului romanesc de inspiratie istorica.
OPERA:
Flori de primavara, versuri. Bucuresti, 1880 (ed. II, Bucuresti, 1889);
Soimii de la Razboieni, poem. Bucuresti, 1882;
Die Affektenlehre Spinoza's, Leipzig, 1887;
Pui de lei, poezii eroice si nationale. Bucuresti, 1891;
Tatal nostru in citeva istorioare pe intelesul tuturor, Bucuresti, 1894 (ed. II, 1897;
ed. III, 1925);
De la romanii din Turcia Europeana, studiu etnic si statistic asupra aromanilor, Bucuresti, 1895;
Radu de la Afumati, drama istorica in cinci acte. Bucuresti, 1897;
Poezii, Bucuresti, 1911.
|
REFERINTE CRITICE:
T. Demetrescu, Profite literare, 1891;
N. Iorga, Ist. Ut. cont., II, 1934;
G. Calinescu, Istoria;
S. Cioculescu, Itinerar critic, 1973;
T. Vargolici, Ecouri literare ale cuceririi independentei nationale, 1976;
idem. Scriitorii clasici si armata romana, 1986.
|
