Ioan Mihai Cochinescu biografia
Ioan Mihai Cochinescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
COCHINESCU IOAN MIHAI
Prozator.
De asemenea, eseist, publicist, artist fotograf.
S-a nascut la 16 aprilie 1951 in Timisoara.
Este fiul lui Florian Cochinescu (decorat in cel de-al doilea razboi mondial cu medalia "Barbatie si Credinta" pentru lupta impotriva bolsevismului) si al Floricai Cochinescu.
A absolvit in 1970 cursurile Liceului de muzica "Ion Vidu" din Timisoara, apoi, in 1974, Facultatea de compozitie - muzicologic a Conservatorului de Muzica "Ciprian Porumbescu" din Bucuresti.
Elev fiind, initiaza si conduce gruparea si revista clandestina "Foamea literara" (Timisoara, 1969).
In cadrul cineclubului 16 Februarie 1933" din Timisoara realizeaza filme de scurt metraj dupa scenarii proprii, printre care Cind oamenii se joaca (incununat cu doua premii: Bucuresti, 1969 si Ilirosima, Japonia, 1975).
A frecventat mai mult cenaclurile literare: "I.L. Caragiale" (Ploiesti, 1979 - 1989); "Cenaclul de Luni" (1980) si "Junimea" (1980) de la Universitatea din Bucuresti.
Debuteaza publicistic in revista "Arges" (1968). Debutul editorial are loc in . cu romanul Ambasadorul (Ed. Cartea Romaneasca).
Colaboreaza cu proza si articole de opinie la revistele: "Arges", "Suplimentul literar-artistic al «Scinteii tineretului»", "Romania literara", "Contrapunct"'. "Literatorul" si altele, ca si la Radiodifuziunea Romana si la Televiziunea nationala.
Dupa volumul de debut, publica volumele: Rock & Depeche. Filmul unui roman (Ed. Liberart, 1993) si Visul de iarna al Isabellei (proza scurta, Ed. RAO, 1996).
A obtinut urmatoarele premii: premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romania (1991); premiul "Liviu Rebreanu" pentru proza (1991); premiul Academiei Romane (1991).
A beneficiat de "Bursa pentru arta fotografica" (Szczecin, Polonia, 1986) si de bursa "Antonio Vivaldi" (Venetia, 1997).
A facut calatorii de documentare in Germania (1990), Franta si Italia (1991).
Lucreaza ca si profesor de estetica si de pian la Liceul de Arta din Ploiesti. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania (1993); al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania - ASPRO (1994); al Societatii pentru literatura. Ploiesti (1990); al Asociatiei Artistilor Fotografi din Romania (1982).
Despre proza autorului au formulat opinii critice: Elena Stefoi - "Ambasadorul" ("Cotidianul", 5 august 1991); Tania Radu - Inventie la doua voci ("Contrapunct", 27 sept. 1991); Ovid S. Crohmalniceanu - Cartea anului 1991 ("Suplimentul literar si artistic al «Tineretului liber»". 14 oct. 1991); Ion Bogdan Lefter ("Suplimentul literar si artistic al «Tineretului liber»", 14 oct. 1991); Zoe Dumitrescu Busulenga - Lansarea romanului "Ambasadorul" ("Suplimentul literar si artistic al «Tineretului liber»", 14 oct. 1991); Laurentiu Ulici - "Povestea istoriei", "istoria povestii" ("Romania libera", 5 oct. 1991); Monica Lovinescu - "Ambasadorul" de loan Mihai Cochinescu ("Contrapunct" si emisiune radiodifuzata la postul de radio Europa Libera, oct. 1991); Eugen Simion - Parabola labirintului ("Romania literara", 1991); Andrei Gligor - Puterea narativa ("Literatorul", nr. 6/1991); Al. Th. Ioncscu - Afeleia si don Petro ("Calende", nr. 11/1991).
Referinte critice:
"Eruditia tinarului autor sperie, desi nu are nici un pic de ostentatie si urmareste ca o lavina mersul firesc al istorisirii, loan Mihai Cochinescu aduna darurile sale de narator intr-un discurs care inghite secvente epice, dialoguri, descrieri somptuoase, impresii si reflectii cu capacitatea digestiva a pitonului. Misca insa tot ce a ingurgitat dupa legile muzicii, ascultindu-le porunca tainica in intreaga frazare. () O originalitate stupefianta si o densitate, iarasi, uluitoare."
(Ovid S. Crohmalniceanu, "Suplimentul literar si artistic al «Tineretului liber»", oct. 1991)
"Ambasadorul reprezinta o reala surpriza. El se cere primit cu tot fastul datorat unor emisari de exceptie. () In fond acest roman de debut nu anunta, ci este. De n-ar ramine decit el in bibliografia lui loan Mihai Cochinescu (desi de la un atare autor, asteptam mai departe cartile pe care desigur ni Ic va da) locul lui in literele noastre ni se pare deja asigurat."
(Monica Lovinescu, Europa Libera si "Contrapunct", oct. 1991)
"Dupa Zmeura de cimpie de Mircea Nedelciu, Sala de asteptare de Bedros Horasangian si Tainele ininiei de Cristian Teodorescu, Ambasadorul
este romanul cel mai interesant pe care il da un prozator din generatia '. Ambasadorul, ca roman in stil postmodern, se impune la lectura prin doua sau trei note originale. Una este descrierea vanitatii puterii intr-o istorie labirintica, volenta si confuza. Substantiala este, in romanul lui loan Mihai Cochinescu, si proza de idei, meditatia carturareasca. Postmodernismul romanesc, caruia unii s-au grabit sa-i anunte decesul, are in Ambasadorul o piesa de rezistenta. Dovada, intre altele, ca posibilitatile lui estetice nu s-au epuizat in literatura noastra."
(Eugen Simion, "Romania literara", 1991)
"Socot acest roman unul dintre cele mai bune, daca nu cel mai bun din cite au aparut in ultimii ani, sa zicem, in ultimul deceniu. indraznesc sa spun asta, pentru ca el intra in aria post-modernista dar ramine, in acelasi timp, intr-o certa clasicitate. El face drumul de la ceea ce este amorf, nestructurat, inlauntrul si inafara noastra si pina la ce inseamna geometria noastra, realizata final in spirit platonicizat si pitagoreic. Asa incit, dupa parerea mea, Ambasadorul este una dintre cele mai ciudate si mai stralucite productii ale ultimei etape de istorie."
(Zoe Dumitrescu-Busulenga, "Suplimentul literar si artistic al «Tineretului liber»", oct. 1991) |
