Ioan Lacusta biografia
Ioan Lacusta opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
LACUSTA Ioan, se naste la 15 sept. . comuna Vir-furi, judetul Arad.
Prozator.
Fiul lui Dumitru Lacusta si al Antoninei (n. Movileanu), invatatori. Licentiat al Facultatii de Litere a Univ. din Bucuresti (1972). Redactor la revista Magazin istoric.
Debut in Vatra (1980); debut editorial in antologiile colective Prozei satirica romana contemporana (1982) si Desant '83 (1983). Doua volum de proza scurta: Cu ochi blinzi(1985) si Liniste. Povestiri din viata mea (1989).
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut (1985); Premiul special al revista Luceafarul (1985).
Povestirile lui Ioan Lacusta din Desant '83 (Vis cu lup, Mumutica, Intre doua trenuri) au atras atentia prin originalitate si maturitate. Interferentele real-oniric, alternarea dezinvolta de planuri, voci si timpuri narative, „caragialismul", „ascultarea atenta a limbii vorbite, recreate cu maiestrie" (N. Manolescu), caracterizeaza si prozele scurte din volumele Cu ochi bltnzi (1985) si Liniste. Povestiri din viata mea (1989).
Asemenea colegilor sai afirmati in literatura in anii '80, Ioan Lacusta scrie cu o clara constiinta poetica, tematizind scrisul ca act, relatia literatura—existenta, autor/narator-cititor, minuind cu subtilitate parafraza (pastisa ori parodie). Prozele din sectiunea secunda a primei carti, strinse sub revelatoarea denominatie La usa domnului Caragiale, definesc o optiune si asuma o filiatie, dar marcheaza si independenta fata de model: ele prezinta „nu situatii, nu «momente», ci vieti intregi, uneori citeva generatii, comprimate la dimensiuni le unei clipe" (M. Iorgulescu) si totodata „abandoneaza superioritatea ironica", preferind „descrierea dinlauntru" a lumii vizate (Ov. S. Crofunalniceanu).
Drapata icxtualist. obsesia lui Ioan Lacusta ramine in fond aceea a tuturor prozatorilor moderni: cum poate literatura concura viata sau, cu o nota postmoderna. cum poale scriitorul capta transcrie profuziunea de semnificatii existentiale diseminate in „spusele celor din preajma", cum „se ordoneaza si se construieste" pe sine scriitorul scriind, cum „traieste" el spre a se „povesti". Frecventa si patosul cu care apar asemenea interogatii (mai ales in a doua carte. Liniste. Povestiri din viata mea, incheiata cu un Eseu despre mine insumi), accentul pus pe „literatura ca act moral si marea extensie pe care o da in povestire prezentei umane" (E. Simion), situarea empatica si uneori sentimentala (reprosata de unii comentatori) a naratorului fata de eroii sai se inscriu intre notele distinctive ale lui Ioan Lacusta printre prozatorii afirmati in antologia Desant '83 (1983). Diversitatea procedeelor narative (priza directa la real, alternata cu discursul autoreferential, fragmenta-rismul si colajul, confesiunea tip jurnal sau memorial, nota de subsol autobiografica, tentativa de a concura. in fraze-period, limbajele simultaneitatii etc.) se revendica de la amintita obsesie care este si a unui nou autentieism.
Cu punctul de plecare in cotidianul anodin, pitoresc sau grav al unei umanitati aflate „sub vremi", prozele lui ajung sa se constituie in radiografii morale excelind prin finetea detaliului psihologic, arta (auto)portretului si spectacolul suculent al unei oralitati deopotriva fruste si elaborate.
OPERA:
Desant '83, in colab.. Bucuresti, 1983;
Cu ochi hlinzi, proza scurta, Bucuresti, 1985: Liniste. Povestiri din viata mea, Bucuresti, . |
REFERINTE CRITICE:
N. Manolescu. in Romania literara, nr. 52, 1983;
idem, ibidem, nr. . 1985;
M. Iorgulescu, Prezent, 1985;
C. Regmaii. in Viata Romaneasca, nr. 8, 1985;
G. Dimisianu, Subiecte, 1987;
I. Holbari. Profiluri epice contemporane. 1987;
M. Miliare?, in Familia, nr. 8, 1989: E. Simion, Scriitori, IV.
|
