Ioan Florentin Pop biografia
Ioan Florentin Pop opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
POP FLORENTIN (FLORANTIN) Ioan, se naste la 8 aug. 1843, comuna Poplelei (Popleleac), judetul Salaj - moare in 29 aug. 1936, Iasi.
Prozator si poet.
Fiul lui Vasile si al Mariei (n. Pop).
Scoala primara in satul natal; dupa incheierea studiilor liceale la Cluj (1863), urmeaza Facultatea de Filosofie a Univ. din Viena, luindu-si doctoratul in .
Profesor de filosofie la Botosani (din 1868), la Birlad (din 1869) si apoi (1870-l899) la Liceul National din Iasi (director intre 1878-l881). intre 1872 si 1873 suplineste catedra lui T. Maiorescu la Univ. din Iasi, predind estetica.
Membru al , Junimii", colab. la Convorbiri literare (1869-l871) cu nuvele istorico-fantastice, in gustul romantismului german sau de tematica „moderna".
Debut editorial cu volum Cintece voinicesti despre zile din batrini (1870), balade „populare" despre personaje ale istoriei romane (Junius Brutus, Horatius Cocles, Scaevola etc), urmat de Anecdote poporane (1893). S-a incercat in roman (Romeo, 1873; Horea, 1885; Avram Iancu, 1924), epopee (Stefaniada, 1924). Este autorul mai multor lucrari cu caracter filosofic, criticate in epoca, intre altii, de catre Maiorescu insusi: Reforma metoadelor in stiinta si practica si teoria consecutizmului universal (1895), Frumusetea liniara si frumusetea omului (1897). in 1871 daduse un Fundament de filosofie, iar in 1874 si 1877, o Estetica (premiata in 1889 la Expozitia Universala a Cartii de la Paris), lucrari avind meritele pionieratului. Alaturi de Leon Negruzzi, N.D. Xenopol s.a., Ioan Florentin Pop ilustreaza proza, de importanta secundara, a primei generatii junimiste.
Spirit incomod, mai mult acceptat decit asimilat de Junimea", ai carei membri il ignora, „poligraful" (T. Vianu), Ioan Florentin Pop incearca sa se integreze prin preocuparile si principiile sale literare in atmosfera intelectuala a gruparii.
Ca filosof si estetician, compune opere diverse, uneori bizare: Fundament de filosofie (1871), manual pentru invatamintul secundar, grupind notiuni de logica, psihologie, morala, pedagogie, estetica; Estetica generala (I, 1874; II, 1887), reevaluata astazi (D. Manuca, Dan Oprescu) pentru o serie de elemente anticipatoare si pentru o anumita actualitate a problematicii. T. Maiorescu respingea, intr-un succint raport, Reforma metoadelor in stiinta si practica si teoria consecutizmului universal (1895), considerind ideile autorului drept simple „glume". Netrecind, totusi, dincolo de epoca, aceste opere se datoreaza, in fapt, unui „om neobisnuit", „un amestec de rationalist pedant si de visator mistic, cu oarecare aplecare catre bizarerii copilaresti" (N. lorga). Aceasta alcatuire ciudata isi pune imprenta si asupra operei literare. Judecata icetatenita in privinta scrierilor in proza ale • ui Ioan Florentin Pop ii apartine lui G. Calinescu. fata de care se disociaza insa (D. Manuca, I. Maftei) nuvelele autorului aflate in sfera de influenta a romanticilor germani.
Generala este insa aprecierea ca incercarile de roman (Romeo, 1873; Horea, 1885, sau Avram lancu, regele Carpatilor, 1891), ca si epopeea Stefaniada (1924) sint nereajizate artistic. In nuvela „himericul", pentru care G. Calinescu il incadra pe Ioan Florentin Pop printre poeti (!), se individualizeaza printr-un romantism „tenebros" (Al. Piru), exagerat (Pribeagul, O floare alba, Juanita, O casa neagra). Si nuvelele „istorice" si fabuloase sint in general fortate, inchipuind momente din trecutul dacic (Decebal) sau din intunecatul Ev Mediu al navalirii maghiarilor (Tuhutum), dupa cum fortata este si Zoa-Zuirvan, povestire plasata in Iran. Amintind, cum spune G. Calinescu, de „culorile exotice" ale lui G. Baronzi, ele ramin interesante pentru imaginatia dezlantuita a prozatorului si pentru curioasa lui inventivitate antroponomastica („Florentin are geniul numelor", scria G. Calinescu, dind cu voluptate liste intregi din ele in Istoria literaturii romane).
Lipsite de ecou in epoca si „ilizibile" azi (Al. Piru) - desi recent au fost intreprinse tentative de repunere in valoare a unora dintre ele (Pribeagul, O floare alba) -D. Manuca -, creatiile lui Ioan Florentin Pop se cufunda in productia modesta a primilor convorbiristi situati (cu exceptia lui N. Gane) pe o treapta valorica inferioara.
OPERA:
Clntece voinicesti despre zile din batrtni, Birlad, 1870;
Fundament de filosofie, Iasi, 1871;
Romeo, roman, Iasi, 1873;
Estetica, MI, Iasi, 1874-l887;
Decebal, Craiova, 1882;
Tineretea lui Stefan cel Mare. Nuvela istorica, Iasi, 1882;
Horea, roman, Bucuresti, 1885;
Avram lancu, regele Carpatilor, roman, Iasi, 1891;
Anecdote poporane, I, Bucuresti, 1893;
Reforma metoadelor (n stiinta si practica si teoria consecutizmului universal. Bucuresti, 1895;
Frumusetea liniara si frumusetea omului. Iasi, 1897;
Maica starita. Bucuresti, 1915 (ed. III, Rimnicu Vilcea, 1920);
Avram lancu. Bucuresti, 1924;
Stefaniada, Bucuresti, 1924. |
REFERINTE CRITICE:
T. Maiorescu, in Convorbiri literare, nr. 5, 1895;
G. Calinescu, Istoria;
S. Cioculescu, VI. Streinu, T. Vianu, Istoria;
N. Iorga, Oameni cari au fost, II, 1967;
I. Rotaru, O istorie, I;
I.L.R., III;
D. Manuca, Scriitori junimisti, 1971;
I. Maftei, Personalitati iesene, III;
1978;
D. Oprescu, Etic-estetic In gindirea romaneasca, 1984.
|
