Ioan Dragescu biografia
Ioan Dragescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
DRAGESCU Ioan (Ioachim) C. (numele la nastere: Ioachim Draghici), se naste la 8 sept. 1844, comuna Blajel, judetul Sibiu - moare in 21 apr. 1915, Bucuresti.
Poet si prozator.
Format la liceul din Blaj in spiritul mostenirii pasoptiste. inscris la Facultatea de Drept din Pesta, unde colaboreaza la ziarele Concordia, Familia, Federatiunea.
Se muta la Viena pentru a studia medicina si participa la reuniunile literare ale Soc. Romania Juna. Soc. Transilvaniaii acorda in 1868 o bursa pentru a-si continua studiile in Italia. Dr. in medicina (1872). Se intoarce in tara, stabilindu-se la Craiova. Participa ca medic la razboiul pentru independenta.
Dupa razboi, e medic in judetul Tulcea si Constanta. Face impreuna cu Remus Opreanu si Gr. Tocilescu cercetari arheologice. Revine in Oltenia in calitate de medic-sef al districtului Dolj. Tipareste lucrari de popularizare a cunostintelor medicale si de educatie sanitara, colaboreaza la periodicele timpului (Gazeta Transilvaniei, Oltenia, Romanul, Tribuna etc.).
Publicistica se inscrie sub semnul programului pasoptist (ideea emanciparii si a unitatii nationale). in numele dacoromanismului, Ioan Dragescu ataca sistemul dualist austro-ungar. punind in circulatie o conceptie democratica si republicana inrudita cu cea a socialistilor, mostenita de la S. Barnu-tiu si A. Florian, intarita de ideile lui Giusep-pe Mazzini si ale Risorgimento-ului italian ( volum Doruri si sperante, 1871, este un veritabil manifest republican si antidinastic). Autor al romanului Noptile carpatine sau Istoria martirilor libertatii (1867), inspirat din rascoala lui Horea, Closca si Crisan.
Versurile publicate in reviste si in volumul Amor si patrie (1869) - semnat cu pseudonimul Brutu Catone Horea - sint expresia prolixa, prozaica, impiedicata a unui patos revolutionar si patriotic. Ioan Dragescu publica culegeri de folclor, ocazionind prima traducere italiana din poezia populara romaneasca (versurile de la sfirsitul volumului Doruri si sperante, 1871). in Familia ii apare nuvela O istorie fara nume (1868), premiata de Iosif Vulcan, si Scrisori din Italia (1868-l869), considerate de N. Ior-ga „interesante", note ale periplului sau italian (peisaje, istorie, evenimentele zilei, scurte istorisiri, tipuri umane, pledoarie pentru emanciparea femeii), reluate in volumul Doruri si sperante. Romanul Noptile carpatine sau Istoria martirilor libertatii (1867) evoca, intr-un scenariu distribuit in sapte nopti, miscarea taraneasca a lui Horea, Closca si Crisan. Eroii, episoadele istorisirii, dialogul se sufoca in discursul emfatic, anost, prolix. in volumul de nuvele Desmostenitii (1903), nationalismul degenereaza in sovinism. Ultima sa lucrare, Pro patria, poveste despre inceputul neamului romanesc (1913), este o evocare a Daciei cucerite de romani.
OPERA:
Noptile carpatine sau Istoria martirilor liberta{ii. Pesta, 1867;
O istorie fara nume, nuvela, in Familia, nr. l-7, 1868;
Scrisori din Italia, in Familia, nr. 41, 1868 si nr. 14, 17, 20, 27, 36, 39, 50,52,1869;
(cu pseud. Brutu Catone Horea) Amor si patrie, poezii, Torino, 1869;
Scrisori din Italia, in Familia, nr. 1,19,48,1871 si nr. 33,1872;
Doruri si sperante, Torino, 1871;
Din Infernul lui Dante, in Familia, nr. 15, 1877;
Matemologie, Constanta, 1881;
Un pericol national. Ploiesti, 1883;
Cartea taranului. Igiena poporana. Constanta, 1886;
Pu-bliu Ovidiu Nasone, Constanta, 1887;
Regule de sanatate generala si individuala, in vederea unei epidemii, Constanta, 1892;
Instructiuni relative la farmaciile rurale, Craiova, 1896;
Desmostenitii, Bucuresti, 1903;
Pro patria, poveste despre inceputul neamului romanesc, Craiova, 1913. |
REFERINTE CRITICE:
V. Gr. Pop, Conspect asupra literaturei romane si a scriitorilor ei de la inceput si pina astazi in ordine cronologica, II, 1876;
T. Maiorescu. Critice, I, 1908;
N. Iorga, Ist. Ut. cont., I;
I. Daianu, Fortele latinitatii regeneratoare. Un suflet eroic uitat: Dr. Ioachim C. Drages-at. 1938;
I. Patrascu, in Ramuri, nr. 8, 1969;
G. Neamtu, in Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie, Cluj, 1972.
|
