Ilie Purcaru biografia
Ilie Purcaru opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
PURCARU Ilie, se naste la 5 nov. 1933, Rimnicu Vilcea.
Publicist si poet.
Fiul lui Ioan Purcaru si al Aurorei (n. Nachiescu).
Absolvent al Scolii de Literatura „Mihai Eminescu"; redactor la Scinteia (1950-l958) si Scinteia tineretului; redactor-sef la Ramuri (1968-l969), redactor-sef adjunct la Tribuna Romaniei (1972-l974), redactor la Flacara (din 1974).
Debuteaza in Contemporanul (1950). Gazetar innascut, pasionatde cele mai diverse probleme contemporane. intr-o prima perioada predomina tonul exaltat romantic: Zile fierbinti (1955, in colab.), Ev nou in Tara Banilor (1961), Harpe si ape. Album dunarean (1962), Escale spre noi insine (1966), regasibil pina la Paralaxe la „Miorita" (1978), dar inlocuit in alte volum printr-o atitudine intelectualista mai pronuntata, vizibila mai ales in cartile-ancheta (Romania — convergente la universal, 1975; Poezie si politica, 1972 ele.) sau in Colocvii.
Artistul si opera sa, de la l.L. Caragiale la Eugen Barbu (1964), unde primul plan e ocupat, de aceasta data, de scriitori; in fine, reporterul cedeaza loc si poetului (Bunica Beps, 1974). Alte voi.: Focuri in jungla (1957), Tara Banilor (1972), Un elefant pentru doi oameni (1973), Asaltul (1974), Inca 3 km pina la apele vii (1976), Planuri in lut (1979). Marsul de August (1980) e un poem aniversar. Premiul revista Luceafarul pentru poemele cinematografice Zeii nu exista si Balada ceferistului (1961). Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1973 si al Asoc. Scriitorilor din Bucuresti pe 1979.
Cele mai multe din cartile lui Ilie Purcaru sint rezultatul unei fertile activitati de gazetar. Cu un condei sprinten si cu o curiozitate reportericeasca mereu nesatisfacuta, el este gaia sa se inscrie mereu in actualitate, investigind ultimele evenimente la zi: colectivizarea, puterea maritima a Dunarii, procesul de urbanizare si industrializare a oraselor si satelor, insurectia armata, razboiul din Vietnam etc. A fost si reporter extern, traind „orele grave" ale istoriei razboiului din Vietnam, in calitate de corespondent de front, sau aventura calatoriei in Siberia, Alaska, Cuba, Alger.
Textele transmit ceva din febra si emotia momentului; altele sint construite si meditate indelung, prin reveniri succesive in timp, prin apelul la istorie, document, legenda si mit etc, necesitind, evident o documentare prealabila, chiar daca uneori aceasta e impletita cu dialogul spontan la fata locului. Pe alocuri jurnalistica sa tinde sa devina literatura, dar nu reuseste sa atinga viziunea metaforica ampla a lui Geo Bogza, sa instituie un spatiu artistic propriu. Din aceasta cauza ea e in mare majoritate atinsa de aripa caduca a timpului, iesita din obiectiv o data cu evenimentele carora li s-a consacrat. De altfel, autorul insusi pare sa-si fi dat seama ca unele din lucrarile sale sint condamnate la indiferenta si a incercat sa-si revitalizeze scrisul prin carti de ancheta (Romania - convergente la universal, 1975; Colocvii. Artistul si opera sa. 1964; Poezie si politica, 1972). O incercare de a pasi mai serios de partea literaturii o reprezinta volumul de poezii Bunica Beps (1974). Ilie Purcaru cultiva o poezie de fantezie, cu poante gratioase, reminiscente din Mateiu Caragiale, Arghezi si Ion Barbu.
OPERA:
Zile fierbinti (reportaj, in colab. cu V. Negru), Bucuresti, 1955;
Calitatea productiei -onorarea fabricii, Bucuresti, 1956;
Ev nou fn Tara Banilor, Bucuresti, 1961;
Harpe si ape. Album dunarean, Bucuresti, 1962;
Colocvii. Artistul si opera sa de la I.L. Caragiale la Eugen Barbu (in colab. cu Stefan Banulescu), Bucuresti, 1964;
Escale spre noi insine. Bucuresti, 1966;
Focuri in jungla. File dintr-un jurnal de reporter, Bucuresti, 1967;
La Roumanie, Bucuresti, 1967 (ed. II, 1969);
Poezie si politica. Convorbiri cu. Bucuresti, 1972;
Tara Banilor, Craiova, 1972;
Un elefant pentru doi oameni. Scurt periplu prin civilizatiile tinere ale planetei, Craiova, 1973;
Asaltul, Craiova, 1974;
Bunica Beps, versuri. Bucuresti, 1974;
Romania - convergente la universal. Bucuresti, 1975;
inca 3 km pina la apele vii. Schita la un portret al satului oltean, Craiova, 1976;
Paralaxe la „Miorita". 30 de sate in 30 de ani. Bucuresti, 1978;
Planuri in lut, Craiova, 1979;
Marsul de August, poem. Bucuresti, 1980;
Tara Lovistei - oameni si locuri. Bucuresti, 1980;
Geografii rebele. versuri. Bucuresti, 1984;
Vorbesc taranii, Bucuresti, 1985;
Literatura si natiune, interviuri, Bucuresti, 1986;
Carte cu olteni si neolteni care au consacrat Oltenia oltenilor, Craiova, 1988.
|
REFERINTE CRITICE:
Gh. Grigurcu, in Familia, nr. 12, 1974;
I. Gutan, in Transilvania, nr. 6, 1973;
Doina Uricariu, in Viata Romaneasca, nr. 7, 1975;
D. Vranceanu, in Ramuri, nr. 3, 1975;
Ioana Cretulescu, in Revue roumaine, nr. 1, 1976;
P. Mareea, in Luceafarul, nr. 24, 1977;
S. Cioculescu, in Flacara, nr. 44, 1979;
S. Duicu, in Ramuri, nr. 4, 1980;
D.C. Mihailescu, in Luceafarul, nr. 1, 1980;
Mirela Roznoveanu, in Romania literara, nr. 10, 1980;
V. Rusu, in Orizont, nr. 26, 1984;
F. Neagu, A doua carte cu prieteni, 1985;
Viorica Raduta, in Luceafarul, nr. 35, 1989.
|
