Ileana Vulpescu biografia
Ileana Vulpescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
VULPESCU Ileana, se naste la 21 mai 1932, atolovesti, judetul Dolj.
Prozatoare.
Provine dintr-o familie de proprietari agrari, tatal Adrian Nicolaescu, mama Maria (n. Socoteanu).
Termina scoala primara la Craiova (1943); absolventa a liceului „Elena Cuza“ din acelasi oras (1943-l952); licentiata a Facultatii de Filologie a Univ. din Bucuresti, sectia franceza (1953-l958). Cercetatoare la Institutul de Lingvistica din Bucuresti (din 1959).
Debuteaza in 1966 cu povestirea Scrisoare catre un cunoscut in revista Familia. Mai colaboreaza la Vatra, Romania literara. Ramuri s. a. Prima aparitie editoriala este S.a.m.d. (1969) - o culegere de exercitii de proza si de teatru scurt. Ramas bun (1975) -roman de evocare a unei familii din veacul XIX - e incununat cu Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucuresti (1976). Arta conversatiei (1980) - avind ca obiect tribulatiile sentimentale ale unei doctorite, dar si rememorarea unor fapte petrecute in „obsedantul deceniu" - devine un best-seller. Traduce din Samuel Pepys, Simone de Beauvoir, Fr. Nourissier, A. Maurois, Rabelais (in colab. cu Romulus Vulpescu ), precum si din scriitori romani in franceza: Geo Bogza , Nichita Stanescu , Al, Philippide etc. Premiul „Ion Creanga" al Acad. pe 1980.
Cronica de atmosfera si evocare a unei familii din alt veac, Ramas bun (1975) face parte din categoria „romanelor de familie": profesorul
Serban - detasat de trecut - traieste tristetea apasatoare a casei scoase la vinzare; rememorarea il fura spre reconstituirea istoriei familiei, derulata ca intr-un panopticum. incercarea de a restitui epic si mai putin poematic o atmosfera si un proces istoric cunoaste acum, dupa formula balzaciana utilizata de catre I. M. Sadoveanu in Sfirsit de veac in Bucuresti, istorisirea condusa remarcabil despre Melina si Agripina Kretulescu.
Fara sa-i lipseasca tentatia unui limbaj inflorit cu moderatie, Ramas bun restituie, prin interventia acida a celui care relateaza povestea unei galerii de tablouri familiale, o autentica panorama umana din secolul XIX. lenache Kretulescu imbogateste tipologia ratatilor superiori, aducind cu sine oboseala stirpei lui Lucu Silion din Lunatecii lui Ion Vinea , Dinu Serafiotti e urmasul „demn" al lui Menelaos Serafiotti, acesta un devalorizat „palicar al lui Ipsilanti, amestecat in tara lui in treburi nu tocmai curate"; in linia tipologica a lui Dinu Paturica el e „om intreprinzator si cunoscator al tuturor tertipurilor din lumea asta, om cu care nu facea nimeni vreun tirg sa nu iasa in paguba, istet, placut la vorba, in stare sa suceasca mintile oricui". Ochiul prozatoarei surprinde in pagini concentrate degrade-urile societatii de amintiri fanariote, alunecata definitiv in umbra altei istorii (doar Melina si Agripina se instituie in figuri memorabile). Timpul zideste incet-incet „usile care dau spre amintiri", ceea ce nu se-ntimpla in romanul urmator, Arta conversatiei (1980), unde „tot trecutul dadea navala
N-avem decil sa deschidem, atit, si sintem in trecut, iar usa asta se deschide singura foarte des". Sinziana Hangan, om si medic ideal, gloseaza pe marginea conditiei femeii contemporane intr-un monolog intretaiat de racursiuri in trecut. Dincolo de portretele reusite, cum este prezenta tutelara a Mamei sau acelea, in acvaforte, extrase din lumea doctorilor, confesiunea - axata pe viata sentimentala a protagonistei, „iconoclasta bintuita de pasiunea adevarului" - este prolixa, dimensionata hipertrofie. Aspecte legate de istoria „obsedantului deceniu" - o conventie rezistenta in literatura „generatiei ’60“ - devin, pe alocuri, simple clisee. Desi supralicitat de critica de intimpinare in anul aparitiei. Arta conversatiei nu se ridica la nivelul estetic al romanului precedent. Cu un netagaduit succes de public, cunoscind de altfel si o versiune dramatizata, el se retine totusi prin firescul si, mai ales, prin „imaginatia vorbirii".
Usurinta dialogului e probata si de Saruta pamintul acesta (1987) -o explorare moderna si factice a spatiului dacic —, precum si de incercarile dramatice, intre care se detaseaza, valoric, Antinevralgicul de la ora 5 (1979). Fara ambitii novatoare, fructificind in schimb formula „conversatiei" rafinate proiectate pe un ambient intimist, proza Ilenei Ileana Vulpescu este funciar sentimentala.
OPERA:
S.a.m.d., proza si teatru. Bucuresti, 1969;
Proza, Bucuresti, 1969;
Ramas bun, roman. Bucuresti, 1975;
Antinevralgicul de la ora 5, piesa in doua parti, in Vatra, nr. 9;
10, 1979;
Arta conversatiei, roman, Bucuresti, 1980;
Candidatii la fericire, proze, Bucuresti, 1983;
Saruta pamintul acesta, roman, Bucuresti, . Traduceri: Jean Defradas, Literatura elina, trad. de ~, introducere antologie si note de A. Piatkowski, Bucuresti, 1968;
A. Vollard, Amintirile unui negustor de tablouri, trad. de ~, Bucuresti, 1969;
Simone de Beauvoir, Imagini frumoase, in romaneste de~, Bucuresti, 1973;
Fr. Nourissier, Sfirsitul, trad. de ~, pref. de R. Toma, Bucuresti, 1974;
Michel Toumier, Vineri sau limburile Pacificului, trad. de ~, pref. de Micaela Slavescu, Bucuresti, 1978;
Geo Bogza, Poezii si pieme. Poesies et poitmes, ed. bilingva romano-franceza, trad. de ~, pref. de St. Aug. Doinas, Bucuresti, 1979;
A. Celebonovic, Realismul burghez la sfirsitul secolului al XlX-lea (1860-l914), trad. de ~, pref. de D. Grigorescu, Bucuresti, 1982;
Fr. Rabelais, Viata nemaipomenita a marelui Gargantua, tatal lui Pantagruel- Uimitoarea viata a lui Pantagruel, feciorul uriasului Gargantua, povestite pentru copii de de ~ si R. Vulpescu, ed. II, Bucuresti, 1989.
|
REFERINTE’ CRITICE: M. Muthu, La marginea geometriei, 1979; F. Bailesteanu, Refractii — prozatori romani contemporani, 1980; N. Carandino, in Convorbiri literare, nr. 12, 1980; Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 30, 1980; V. F. Mihaescu, in Contemporanul, nr. 34, 1980; G. Popescu, in Ramuri, nr. 10, 1980; I. Sirbu, in Cronica, nr. 32, 1980; E. Manu, in Romania literara, nr. 31, 1981; Gh. Perian, in Vatra, nr. 4, 1981; Irina Petras, in Steaua, nr. 10, 1981; Al. Stefanescu, in Romania literara, nr. 11, 1984; Val. Condurache, Portret al criticului in tinerete, 1984; F. Neagu, A doua carte cu prieteni, 1985; D. Kivu, in Contemporanul, nr. 29, 1986; V. Chifor, in Transilvania, nr. 9, 1988; E. Manu, in Viata Romaneasca, nr. 11, 1988; A. Cosma, Romanul, I; Z. Sangeorzan, in Cronica, nr. 23, 1989.
|
