Ileana Vrancea biografia
Ileana Vrancea opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
VRANCEA Ileana (pseudonimul Hedei Katz), se naste la 19 apr. 1929, Bucuresti.
Istoric literar.
Termina liceul in 1947; isi ia licenta in drept (1950) si filologie (1951). Seful sectiei invatamint la Scinteia (1950-l955), seful sectiei de literatura la Lupta de clasa (1955-l971) si Era socialista (197l-l974). Debutul publicistic in Viata Romaneasca (1950).
Debut editorial cu volum Traditii ale criticii literare marxiste in Romania (1962). I-au urmat: E. Lovinescu. Critic literar (1965). Alte voi.: E. Lovinescu. Artistul (1969), Confruntari in critica deceniilor IV-VII (1975), intre Aristarc si bietul Ioanide (1978).
Inainte de a fi avut o bibliografie critica, Ileana Vrancea a avut o biografie critica. Nu e mai putin adevarat insa ca daca semnele acesteia din urma ramin raspindite in presa literara a perioadei dogmatice, semnele celei dintii, cartile adica, sint momente strategice importante ale procesului de revalorificare antidogmatica a mostenirii noastre critice. Specializata in probleme de istorie a criticii literare interbelice si postbelice, Ileana Vrancea este, de fapt, un istoric al climatului cultural si literar, al cazurilor sale semnificative. Chiar si aspectele oarecum imanenliste ale criticii sint studiate dintr-o perspectiva „juridica1 prin punerea lor intr-o ecuatie a influentelor, a circulatiei ideilor, principiilor, atitudinilor, a confruntarilor din mediul criticii.
Dar astfel de aspecte intereseaza mai rar pe cercetatoare.
Obiectul studiilor sale este conjunctura literar-istorica si intregul complex de factori determinanti si determinati ai sai. Doua carti despre Lovinescu (criticul si artistul) au incontestabilul merit, in conjunctura aparitiei lor, al reasezarii problemelor in termenii lor reali (dupa o perioada de deformari dogmatice), al integrarii juste a lovinescianis-mului in cadrul epocii, al obiectivei supuneri la obiect printr-o minutioasa indosariere a tuturor probelor oferite de texte, dincolo de orice tentatie de a inlocui o extrema cu alta si in afara riscului unui tezism de tipul „pledoarie pentru.O data cu cercetarea posteritatii critice a lui E. Lovinescu , realizata in Confruntari in critica deceniilor IV-VII (1975), Ileana Vrancea reface dosarul criticii lovinesciene restabilind, in spiritul unei nuantate analize marxiste, dimensiunile obiective ale activitatii mentorului de la „Sburatorul, punctele de contact ale atitudinilor sale cu orientarile democratice si progresiste, urmarind pina in deceniul '60-’70 deformarile, minimalizarile si unilateralizarile la care au fost supuse ideile lovinesciene. Modelul de structura a investigatiei este cartea lui Lovinescu despre posteritatea maiores-ciana. Raporturile dintre Lovinescu si Calinescu sint obiectul altui dosar pe care Ileana Vrancea il reface cu minutiozitate si cu deplin scrupul stiintific in Intre Aristarc si bietulIoanide (1978). Doar un fa lent literar iesit din comun ii lipseste autoarei pentru ca insesi concluziile studiilor sale (ale acestuia din urma mai ales) sa nu fie atit de dispersate in corpul demonstratiei incit cititorul neavizat sa nu poate reface unitatea si spiritul lor autentic. Talentul literar, pregnanta formularilor memorabile ar fi dat acestor dosare predominanta sintetica in defavoarea dispersarii analitice.
OPERA:
Traditii ale criticii literare marxiste din Romania. 1930-l940, Bucuresti, 1962;
E. Lovinescu. Critic literar, Bucuresti, 1965;
E. Lovinescu. Artistul, Bucuresti, 1969;
Confruntari in critica deceniilor IV-VII, cu un cuvint inainte de G. Macovescu, Bucuresti, 1975;
intre Aristarc si bietul loanide. Bucuresti, 1978,
|
REFERINTE CRITICE:
C. Stanescu, Poeti si critici, 1972;
VI. Streinu, Pagini, IV;
I. Negoitescu, Analize si sinteze, 1976;
Al. Dobrescu, Foiletoane, 1979;
M. Ungheanu, Exactitatea admiratiei, 1985.
|
