Ileana Verzea biografia
Ileana Verzea opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
VERZEA Ileana, se naste la 7 apr. 1942, Braila.
Critic literar si traducatoare.
Fiica medicului Nicolae Robitu si a economistei Elvira (n. ?). Studii: Facultatea de Lb. Germanice a Univ. din Bucuresti, doctor in filologie. Cercetator la Institutul de Istorie si Teorie Literara „George Calinescu", secretar de redactie la revista Synthesis.
Debuteaza in Revista de istorie si teorie literara (1967). Activeaza in domeniul literaturii comparate, cercetind in special relatiile literaturii romane cu cea engleza si cu cea americana. Colaboreaza la Revista de istorie si teorie literara, Synthesis. Cahiers roumains d'etudes litteraires, Secolul 20, Studii de literatura universala, Romania literara, Viata Romaneasca etc.
A prefatat frad. din G. Gissing, J. F. Cooper, Oliver Goldsinith si a tradus, printre altele, volum Sapte tipuri de ambiguitate de William Empson. Principala sa lucrare, Byron si byronismul in literatura romana (1977), urmeaza unor participari la volum colective.
Dintre studiile comparate publicate de Ileana Verzea se evidentiaza cel despre neoclasicul englez Alexander Pope, analizat din perspectiva receptarii romanesti a operei sale, precum si cel despre universul romanelor scriitorului american de origine transilvana Peter Neagoe. Dupa ce in 1975 a publicat un articol in limba engleza despre Byron in viziunea criticii romanesti, autoarea i-a dedicat acestui poet o lucrare mai ampla, Byron si byronismul in literatura romana (1977).
Animata de convingerea ca exemplul umanitar al eroului de la Missolonghi este inca actual, Ileana Verzea opereaza corectarea intelegerii deficitare a poeziei de catre comentatorii secolului al XlX-lea si chiar de o parte a celor contemporani. Este examinata cronologic fluctuatia interesului manifestat la noi, sint discutate diversele traduceri, stabilindu-se influente si identificin-du-se emuli in rindul poetilor minori.
Un spatiu mai mare este rezervat relationarii cu I. Heliade-Radulescu , Al. Macedonski , dar mai ales cu Mihai Eminescu. Inventariind teme comune, revendicind byronismul in Muresanu, inger si demon, s. a., Ileana Verzea lanseaza opinii acceptabile care nu umbresc originalitatea, ci sustin consonanta temperamental-artistica dintre cei doi romantici. Istoria literara se imbina cu cercetarea sociologica, dar metoda care domina lucrarea se bazeaza pe doua concepte puse in circulatie de comparativis-mul francez: succesul si influenta. In acest sens, creatorul este acceptat ca un factor stimulativ pentru diferite sfere culturale. Ca bibliograf, Ileana Verzea a prezentat utila deschidere a literaturii noastre spre valori universale in perioada 1859-l918, iar ca traducatoare a oferii bune transpuneri ale unor eseuri de autori englezi ca Matthew Amold sau William Empson. Seriozitatea si bogatia informatiei sint remarcabile si intr-o cercetare edificatoare, Anglia vazuta de romani (publicata in Secolul 20, nr. 10-ll-l2, 1978) care se constituie ca o privire istorica amanuntita. La Ileana Verzea impresioneaza in special aspectul riguros stiintific al prezentarii si pastrarea unei bune masuri in enuntarea opiniilor.
OPERA:
Alexander Pope in literatura romana, in Studii de literatura universala si comparata, Bucuresti, 1970;
Oameni si locuri romanesti in romanele lui Peter Neagoe, in Studii de literatura universala si comparata, Bucuresti, 1971;
Santier, Ecoul, Frontul evenimentelor culturale si sociale, in Reviste progresiste interbelice, Bucuresti, 1972;
Dictionar de termeni literari (coautor). Bucuresti, 1976;
Byron si byronismul in literatura romana. Bucuresti, 1977;
Literatura romana contemporana (coautor), 1, Bucuresti, . Traduceri: J.E Cooper, Calauza, Bucuresti, 1976;
James Barlow, Transatlanticul, trad. de ~, Bucuresti, 1977;
George Gissing, Noua strada, Bucuresti, 1978;
Matthew Arnold, Eseuri, trad. si pref. de ~, Bucuresti, 1979;
Oliver Goldsmith, Vicarul din Wakefield, Bucuresti, 1979;
William Golding, Martin cel avid. Bucuresti, 1980;
William Empson, Sapte tipuri de ambiguitate, trad., pref. si note de ~, Bucuresti, 1981.
|
REFERINTE CRITICE:
S. Pirvu, in Cronica, nr. 48, 1977;
L. Ulici, in Romania literara, nr. 50, 1977;
N. Mecu, in Cahiers roumains d'etudes litteraires, nr. 2, 1978;
Al. Dutu, in Synthesis, nr. 7,-l980.
|
