Iancu Vissarion biografia
Iancu Vissarion opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
VISSARION Iancu Constantin, se naste la 2 febr. 1879, comuna Costestii-din-Vale, judetul Dimbovita - moare in 5 nov. 1951, comuna Costestii-din-Vale.
Prozator.
Tatal: Constantin Visarion, grec de origine, negustor; mama: Ilinca, necasatorita oficial cu sotul. Scoala primara la Costestii-din-Vale (1886-l891). Pierzindu-si mama, locuieste la Titu si la Bucuresti, la bunicul sau, unde invata meseria de cizmar (1892-l895). Putina vreme e copist la subprefectura din Titu.
In 1898 se casatoreste cu Gheorghita I. C. Vissarion (vor avea zece copii). Citeva luni, in 1901, primar al comuna Costestii-din-Vale; se ocupa cu agricultura, ia parte la rascoalele din 1907; e arestat, condamnat la moarte si eliberat la interventia lui I. Gh. Duca. in timpul liber scrie, reusind sa publice la Romania muncitoare, Ratiunea, Flacara, Sburatorul si Viata Romaneasca.
Redactor la Rampa si Facla (1913); breveteaza mai multe inventii: aeroplan Vissarion nr. 1, incaltaminte cu ventilatie Vissarion, bastonui-scaun Vissarion etc. Editeaza revista Steluta (1932-l935), la care colaboreaza Gala Galaction si Al. T. Stamatiad . Premiul Adamachi al Acad. (1918) pentru volum Florica si alte nuvele (1916), Voi. Nevestele lui Mos Dragoman (1913), Privighetoarea neagra (1916), Ber-Caciula (1920) s. a. sint produsul „memoriei inepuizabile" a prozatorului, pe care E. Lovinescu il vedea „topit in masa anonima a poporului".
Ramas doar cu „scoala satului", omul era un personaj ciudat; isi boteaza copiii Voltaire, Benedict, Edison si se preocupa de captarea energiei mecanice din fortele naturale. Viseaza o era noua, a bunastarii si fericirii, crede in posibilitatea schimbarii climei, a conditiilor de viata si a aspectului general al pamintului prin aplicarea numeroaselor sale inventii: avionul cu decolare verticala, motorul de vint, barca cu lopeti, felurite transformatoare, instrumente de masurat etc.
Desi autodidact, intentiona sa scrie un tratat practic despre Caldura si sa creeze aparate usoare la indemina tuturor. Imagineaza producerea alimentelor sintetice, il preocupa problema fotonilor, emisiunea de particule si transmiterea fortei la distanta, viseaza fabrici de masini agricole. Asa ni-l prezinta si Tudor Arghezi : „plugar acasa si fantastic in gindire", traind „intre tirnacop, lopata si manuscrise", literat in paginile revistelor bucurestene, om de stiinta „asistat de un cal si un ciine, in bordeiul lui din Costesti-Vale". Basmele lui Iancu Vissarion exemplifica idealul tehnic al autorului. Agerul pamintului demonstreaza posibilitatea transformarilor in domeniul vietii sociale si economice. Floreal, fiul cel mai mic al imparatului, cucereste insula zmeilor si o schimba intr-un paradis terestru prin mijloace mecanice: sonde, ploaie artificiala, baraje, instrumente de masurat umiditatea, aparate pentru controlul cresterii plantelor. in lupta se foloseste aviatia si adversarii sint hipnotizati etc. Prozatorul e un moralist: prin opera propune pacea si infratirea intre oameni, simbioza intre cinstea absoluta si stiinta ca o conditie primordiala a civilizatiei (Zapis imparat, Ber-Caciula imparat, Ion Cepele ac).
O explicatie e data in 1939: „De la scopul ce mi l-am propus demult nu ma abat nici astazi. In povestirile mele voi zugravi idealul cel mai cu putinta, iar in brosurile stiintifice voi arata posibilitatile de a infaptui acel ideal". Ar fi mai exact deci sa reducem cele trei note fundamentale ale povestitorului, numite de Lovinescu : vioiciunea, siretenia si erotismul, la una singura: istetimea, in care rationalismul omului de stiinta presupune nobila utopie si fantezia scriitorului. Originalitatea nuvelelor si schitelor sta in caracterul lor dramatic si in arta spectacolului; ele sint, cu alte cuvinte, ingenioase puneri in scena ale unor momente ale satului din Cimpia romana (Mirlanii, Basabuzucul, La militarie. Vamesul). Iancu Vissarion scrie fara un interes deosebit pentru compozitie si individualizare. Intimplarile sint, ca si la Creanga', „adevarate, dar tipice, fara adincime", cu deosebirea ca efectul este dat intr-un caz de falsele comentarii si prezenta plina de umor a naratorului, in celalalt de obiectivitate si placerea verbala (nu intotdeauna, gasconism). A fost subliniata natura cinematica a prozei lui Iancu Vissarion; autorul surprinde instantanee, insufleteste anecdoticul prin dialog, poseda darul reprezentarii. G. Calinescu si E. Lovinescu citeaza ca reprezentativa pentru experienta epica a scriitorului schita O presimtire („linistea impunatoare in fata clipei din umia“), insa tema e frecventa in proza lui Pavel Dan (Ursita, Zborul de la cuib). Atit cit se poate deduce dintr-un fragment, autorul ar fi avut toate sansele sa realizeze in romanul Rasculatii (neterminat) o fresca de mari proportii a rascoalelor din 190. Subiectul e tratat si in Lupii (1915), piesa sociala scrisa sub influenta directa a miscarii socialiste. Prin obsedanta cautare a fericirii, sanatoasa idealitate, resemnarea calma si sincera compasiune, opera lui Iancu Vissarion se pastreaza inca in sfera interesului public.
OPERA:
Draci si strigoi, Bucuresti, 1899;
Fara pline. Bucuresti, 1912;
Mirlanii, Bucuresti, 1912;
Nevestele lui Mos Dorogan, Bucuresti, 1913;
Lupii, roman, Bucuresti, 1915;
Florica si alte nuvele. Bucuresti, 1916;
Privighetoarea neagra, Bucuresti, 1916;
Mos Neagu, Bucuresti, 1917;
Ber-Caciula, Bucuresti, 1920;
Maria de altadata, Bucuresti, 1920;
Vrajitoarea, Bucuresti, 1921;
Petre Pircalabul, 1921;
Sub calcii. Bucuresti, 1922;
Cintecele lui lancu. Bucuresti, 1924;
Izlaz ieftin. Bucuresti, 1924;
Ber-Caciula imparat, Bucuresti, 1928;
Corvin, Bucuresti, 1928;
Lumea cealalta. Bucuresti, 1929;
invietorul de morti, Bucuresti, 1935;
Agerul pamintului, roman, Bucuresti, 1939;
Ber-Caciula, ed. IV, Bucuresti, 1943;
Energie mecanica din mediul In care ne gasim, Bucuresti, 1943;
Nuvele si schite, Bucuresti, 1954;
Lupii, ed. ingrijita de St. Cristea, cu un cuvint inainte de M. Gafita, Bucuresti, 1957;
Scrieri alese, cu o pref. de M. Gafita, Bucuresti, 1959;
Ber-Caciula, text restabilit de V. Craciun, Bucuresti, 1970;
Vamesul, ed. ingrijita, studiu introductiv si tabel cronologic de V. Craciun, cu o tableta pref. de Tudor Arghezi, Bucuresti, 1974;
Scrieri alese, I-III, ed. ingrijita de Viorica Florea, antologie, studiu introductiv, tabel cronologic si note de V. Craciun, Bucuresti, 1983-. |
REFERINTE CRITICE:
E. Lovinescu, Critice, V, 1928;
G. Calinescu, Istoria-, D. Micu, inceput-, E. Lovinescu, Scrieri, V, VI;
Alex. Stefanescu, in Luceafarul, nr. 10,1977;
V. Craciun, in Contemporanul, nr. 9, 1977;
idem, in Romania literara, nr. 10,1977;
idem, in Luceafarul, nr. 7, 1979;
I. Niculescu, in Teatru, nr. 3, 1982;
T. Arghezi, in Manuscriptum, nr. 1, 1983;
Mitzura Arghezi, ibidem;
G. Papadima, in Ramuri, nr. 9, 1984;
D. Brudascu, ibidem, nr. 10, 1985.
|
