Horia Ursu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
| Referinte critice: "un ochi ager de prozator autentic, capacitate de a fixa un numar de destine si de a sugera () viata unei comunitati umane cu o istorie inceata si confuza, un stil, in fine, de a povesti si de a caracteriza care nu ocoleste subtilitatea intelectuala a moralistului." (Eugen Simion, in voi. Scriitori romani de azi, IV, Ed. Cartea Romaneasca, 1989) "Horia Ursu e un fin observator de psihologii si comportamente: el construieste eliptic in paralelisme foarte compuse (), alcatuieste motivatii insolite si interesante pentru optiunile si opiniile personajelor (). Autorul isi construieste dialogurile cu un firesc remarcabil, notatiile sale sint neutre, sugestive si eficiente. Se pot presupune inhibitii de tot felul in scrisul sau: prozatorul redacteaza probabil cu greutate, nu e un gen spontan ci mai degraba minutios si artist, cintarind cu grija echilibrul fiecarei fraze: ceea ce, departe de a fi totusi un defect, constituie o garantie de seriozitate." (Marian Papahagi, in voi. Interpretari pe teme date, Ed. Didactica si Pedagogica, 1995) "Spirit analitic echilibrat, Horia Ursu dovedeste o cursivitate remarcabila a gindirii regizorale in povestirile volumului [Anotimpurile dupa Zenovie], dincolo de inegalitatea lor, uneori flagranta. Scenariile propuse, cu tot alaiul lor aparent de «fapte», nu sint decit niste subtile mise en scene, unde dexteritatea analitica a prozatorului se desfasoara in voie. Si credem ca «delictul» esential pe care il comite Horia Ursu impotriva a ceea ce numim in chip obisnuit si canonic «analiza psihologica» il reprezinta pulverizarea unitatilor rigide ale introspectiei si plasarea ochiului in zonele subliminale ale vietii" (Radu Saplacan, "Astra", nr. 7/1988) "cronica este mereu fragmentara, planurile naratiunii se multiplica, relatarea este adesea filmica, perspectiva nemaifiind nici ea unica, asa cum se intimpla in romanele de tip balzacian, ci asistam la o multiplicare a vocilor auctoriale (). Asemenea eroinelor Hortensiei Papadat-Bengescu, personajele lui Horia Ursu se complac in plictisul provincial, devenind simpli spectatori ai strazii. () Horia Ursu este un scriitor meticulos, cu o gestatie indelungata, care poseda un cult indelungat al perfectiunii." (Gheorghe Glodeanu, in voi. Dimensiuni ale romanului contemporan. Ed. Gutinul, 1998) |
