Horia Patrascu biografia
Horia Patrascu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
- Reconstituirea [Roman]
Caracterizarea personajelor: Paveliu |
PATRASCU Horia, se naste la 15 mai 1938, Caransebes, judetul Caras-Severin.
Prozator.
Fiul lui Ilie Patrascu, functionar CFR, si al Iulianei (n. Albulescu).
Liceul teoretic „Nicolae Balcescu" din Craiova (1953-l955). Absolvent al sectiei de Teatrologie a Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica J.L. Caragiale" (1968).
Director al Caminului Cultural din comuna Zarvesti si activist la Casa Raionala de Cultura din Caransebes (1960-l963).
Redactor la redactia scenarii a Studioului Cinematografic Bucuresti (1968-l970). Din 1973, redactor si publicist comentator la revista Flacara.
Debuteaza in Viata Romaneasca (1958).
Debut editorial cu volum intunericul si profesoara de pian (1966).
Alte voi.: Reconstituirea (1967), Petrecerea (1982).
Autor de scenarii: Caldura (1969), Reconstituirea (1970), Asteptarea (1971), Cumpana (1980). Premiul pentru proza al revista Luceafarul pe 1964; Premiul revista Flacara pentru cel mai bun reportaj (1973).
Volumul Reconstituirea (1967) cuprinde o schita ce exploateaza un filon de umor negru-absurd, Mustele, si nuvela ce da titlul volumului, o exceptionala constructie narativa in decupaj cinematografic, scrisa ca un veritabil scenariu, o capodopera a genului, economisind la maximum mijloacele „literare", intr-o compozitie cine-veritista cu bataie parabolica, sugerind rasturnarile tragice de valori intr-un univers in care mijloacele epicului alieneaza scopul insusi al actiunii moralizator-pedagogice.
Avantajata fiind in destinul ei si de ecranizarea excelenta din filmul regizorului Lucian Pintilie, nuvela in cauza are probabil mai multi „cititori" decit orice alta nuvela contemporana, filmul reusind sa fie o lectura perfect fidela a nuvelei, ea insasi perfect filmica, cititor si spectator, in acest caz, insemnind aproape acelasi lucru. Tema nuvelei este greu de numit: plictiseala, daca accentul ar cadea pe echipa de realizatori ai filmului educativ (se filmeaza reconstituirea unei batai la betie intre doi tineri simpatic-puslamagii, inocenti si dezorientati, pentru a se realiza un material didactic-educativ necesar in activitatea utecista); ratarea, daca accentele ar cadea pe viata fiecarui personaj in parte; apatia, daca accentul ar cadea pe mediul social; lipsa de autenticitate a comunicarii, daca accentul ar cadea pe raporturile dintre cei doi tineri, pe de o parte, si echipa de filmare ad-hoc (procuror, profesor, militian, cameraman), pe de alta parte; tragicul hazardului, daca accentul ar cadea numai pe deznodamintul actiunii in care unul dintre tineri moare in timpul filmarii, nestiut decit de celalalt.
Dar accentele sint astfel distribuite incit toate aceste teme sint prezente, infasurate intr-o supratema: inautenticitatea unui mecanism pedagogic in care mijloacele nu-si realizeaza scopul, ci il pervertesc, il alieneaza, il dezumanizeaza. Scris „cu o mare participare afectiva" (doi tineri muncitori iubesc aceeasi fata), romanul Petrecerea (1982) ofera raspunsuri „unor intrebari puse odinioara in Reconstituirea" (S. Titel).
OPERA:
intunericul si profesoara de pian, nuvele. Bucuresti, 1966;
Reconstituirea, nuvele, Bucuresti, 1967;
Petrecerea, roman, Timisoara, 1982;
Cabana, microroman. Bucuresti, 1983;
Pentru un calator cu trenul, povestiri. Bucuresti, 1986.
|
REFERINTE CRITICE:
C. Stanescu, Cronici literare, 1971;
M. Iorgulescu, Scriitori;
V. Chifor, in Astra, nr. 9,1982;
S. Titel, in Romania literara, nr. 25, 1982;
L. Ulici, in Contemporanul, nr. 22, 1982;
M. Iorgulescu, in Flacara, ta. 46, 1983;
E. Simion, in Romania literara, nr. 49, 1986;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 52, 1986;
Doina Jela, in Tomis, nr. 7, 1987;
V.F. Mihaescu, in Luceafarul, nr. 13, 1987.
|
