Horia Gane biografia
Horia Gane opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
GANE Horia (pseudonimul lui H. Rosu-Gutman), se naste la 10 apr. 1936, comuna Scaieni, judetul Prahova.
Poet si prozator.
Fiul lui Samoil Gutman si al lui Fani (n. Sigler), muncitori. intre 1941 si 1945 intreaga familie a fost deportata din Bucovina de Nord (Gura Humorului), in Trans-nistria. Scoala elementara (1945-l950) si Scoala Profesionala Textila (1950-l952) la Buhusi. La nici saisprezece ani e muncitor la Fabrica de Postav din Buhusi (1952-l954).
Intre 1954 si 1956 frecventeaza cursurile Facultatii Muncitoresti din Bucuresti, echivalente studiilor liceale. Facultatea de Lb. si Literatura Romana (neterminata) a Univ. din Bucuresti (1956-l960). infiinteaza impreuna cu alti colegi primul cenaclu literar studentesc, la care citeste, printre altii, Nicolae Labis.
Urmeaza un curs de biblioteconomie (196l-l962) si e numit bibliotecar la Santierul Naval din Oltenita (1963-l965); director al Bibi. Raionale din Urziceni (1965-l967); activist cultural la Bacau: coregraf pentru dansuri populare, instructor de brigazi artistice, redactor la statia locala de radioficare (1967-l976); corector Ia revista Ateneu(1975-l976); muncitor la Fabrica „Proletarul" din Bacau (1976-l978); functionar la Federatia Comunitatilor Evreiesti din Bucuresti (1978-l981).
Colaboreaza la Luceafarul, Ateneu, Romania literara, Cronica, Viata Romaneasca, Tribuna etc. Debut publicistic in Scrisul banatean (1956); debut editorial cu volum de versuri Lumina intirziata (1967), urmat de romanul Dimineata noului venit (1974) si de volum de poezii Plante ginditoare (1977), Melior (1981) si Puntea de hirtie (1986).
G. debuteaza cu Lumina intirziata (1967), in faimoasa colectie „Luceafarul", oarecum un garant al unei receptari favorabile, daca nu neaparat al valoni. Aceste prime versuri se circumscriu, in genere, acelui elan debordant de redescoperire a unui modernism naiv, in care initiativa apartine spontaneitatii mimate. Lirismul consta indeosebi in sentimentul unei copilarii frustrate, care, de altfel, va fi adincit intr-un ciclu amplu din placheta Plante ginditoare (1977). Trasatura frapanta a liricii lui Horia Gane ramine insa vointa de obscurizare intr-un regim imagistic de descendenta suprarealista, desi nu dicteul automat prezideaza discursul, ci premeditarea indaratnica a bizarului. Adeseori imaginatia pare afectata, involuntar mai degraba, de o ironie sumbru sarcastica, indeosebi in volumul Melior (1981):
„Duc un cap de mort pe brat si strig
tuturor: Viata lunga!
Eu sint o fantoma, un preparat vechi,
pur adica";
sau:
„Vaduvele sint prinse intre ele in
cirlige, parca coapte de ger";
ori:
„imi bate pulsul in groapa
de ciment pe care betivul
isi povesteste vezica
[]
Mi-e sufletul ca uns pe
ferastraie". |
Insolitarea agresiva practicata de autor devine maniera prin repetare si oculteaza de multe ori o sensibilitate reala. Ulterior, in Puntea de hirtie (1986), barochismul se tempereaza si apar asemenea concentrate de autentice sugestii metafizice: „intr-un loc al fiintei / dorinta de moarte-i mai mare / decit in altul. / Darnu vine. Parca/sint dupa degetul lui Dumnezeu. / Mi se vede numai poezia."
OPERA:
Lumina intirziata. Versuri, Bucuresti, 1967;
Dimineata noului venit. Roman, Bucuresti, 1974;
Plante ginditoare. Poezii, Bucuresti, 1977;
Meilor. Poeme, Bucuresti, 1981;
Puntea de hirtie. Poeme, Bucuresti, 1986.
|
REFERINTE CRITICE:
V. Bugariu, in Luceafarul, nr. 13, 1975;
C. Stan, in Romania literara, nr. 20, 1975;
C. Livescu, in Ateneu, nr. 2, 1975;
C. Calin, ibidem, nr. 3, 1977;
I. Alex. Anghelus, in Convorbiri literare, nr. 4, 1978;
M. D. Gheorghiu, in Romania literara, nr. 38, 1978;
G. Chirila, in Contemporanul, nr. 45, 1986.
|
